Noul studiu, publicat joi în revista Scientific Reports, nu aduce nicio dovadă directă privind interacţiunea dintre cele două populaţii, care s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.
Însă oamenii de ştiinţă ştiu deja că au existat contacte între neanderthalieni şi Homo sapiens, aşa cum a dezvăluit, între alţii, recentul laureat al premiului Nobel pentru medicină, paleogeneticianul suedez Svante Paabo.
O parte importantă din actuala populaţie mondială deţine puţin din ADN-ul Omului de Neanderthal. Cercetătorii 'nu ştiau în ce regiuni specifice au avut loc' acele întâlniri dintre cele două populaţii, a dezvăluit autorul principal al studiului, Igor Djakovic, doctorand la Universitatea Leiden din Ţările de Jos.
Durata coexistenţei lor rămâne, de asemenea, un subiect intens dezbătut. Încercând să răspundă acestor întrebări, cercetătorii de la Universitatea Leiden au examinat datarea cu Carbon-14 a 56 de obiecte, jumătate atribuite Neanderthalienilor şi cealaltă jumătate oamenilor moderni, descoperite în 17 situri arheologice din Franţa şi nordul Spaniei.
Ei au inclus datările acestor obiecte, printre care s-au aflat şi oase şi cuţite de piatră atribuite ultimilor Neanderthalieni, în modele computerizate de statistică şi de probabilităţi.
Ei au ajuns la concluzia că Neanderthalienii au dispărut cu 40.457-40.870 de ani în urmă, iar oamenii moderni au apărut în acea parte a continentului european în urmă cu aproximativ 42.500 de ani.
Astfel, cele două specii umane au coexistat pentru o perioadă cuprinsă între 1.400 şi 2.900 de ani. Acea perioadă coincide cu o mare 'diseminare de 'idei în rândul celor două populaţii, a explicat Igor Djakovic.
Ea este asociată 'cu transformări substanţiale ale modului în care oamenii (moderni) produceau obiecte culturale', precum instrumente şi ornamente, conform autorului principal al studiului.
Obiectele produse de Neanderthalieni s-au schimbat şi ele 'destul de radical' şi au început să semene cu cele realizate de oamenii moderni.
Aceste concluzii vin în sprijinul ipotezei care explică dispariţia Neanderthalienilor prin absorbţia lor progresivă în cadrul populaţiei de oameni moderni. Neanderthalienii ar fi fost, prin încrucişare, 'absorbiţi în patrimoniul nostru genetic', a precizat Igor Djakovic.
Dar, întrucât 'marea majoritate a locuitorilor de pe Terra posedă fragmente din ADN-ul Omului de Neanderthal, putem spune că, într-un fel, el nu a dispărut niciodată cu adevărat', a adăugat coordonatorul studiului.
Cele mai vechi așezări umane din Marea Britanie au fost descoperite datorită unor topoare cioplite în piatră
Topoarele de mână descoperite dintr-o albie a unui râu în comitatul Kent, sud-estul Angliei, au dezvăluit una dintre cele mai vechi comunități cunoscute din epoca de piatră din nordul Europei.
În timp ce uneltele de piatră au fost descoperite în anii 1920 și păstrate la Muzeul Britanic, un nou studiu le-a datat cu acuratețe pentru prima dată folosind tehnici moderne, confirmând că oamenii timpurii au trăit în sudul Marii Britanii între 560.000 și 620.000 de ani în urmă.
Cercetătorii au folosit datarea prin radiofluorescență în infraroșu (IR-RF), o tehnică care determină punctul în care anumite granule minerale din rocă și nisip au fost expuse ultima dată la lumina soarelui, stabilind astfel când au fost îngropate obiectele.
"Diversitatea instrumentelor este fantastică. În anii 1920, locația a produs unele dintre cele mai vechi topoare de mână descoperite vreodată în Marea Britanie. Acum, pentru prima dată, am găsit dovezi rare de instrumente de răzuit și perforat din acea perioadă timpurie", a spus Alastair Key, profesor asistent în arheologie paleolitică la Universitatea din Cambridge, care a condus săpăturile sitului, într-un comunicat de presă.
La momentul în care au fost folosite aceste instrumente, Marea Britanie nu era o insulă, ci o parte a continentului european. Acest lucru le-a permis locuitorilor din zonă, care ar fi trăit ca vânători-culegători, să se deplaseze într-un peisaj mult mai mare decât actualul litoral Kent, care este aproape de situl arheologic de la Fordwich unde au fost găsite uneltele, lângă Canterbury, scrie CNN.
Uneltele ar fi fost folosite de un strămoș al oamenilor de Neanderthal, cunoscut sub numele de Homo heidelbergensis, care a mâncat o gamă largă de plante și animale. Cele mai multe dintre cele 330 de unelte descoperite până acum ar fi fost folosite pentru tăierea cadavrelor de animale. Cu toate acestea, răzuitoarele și perforatoarele care au fost descoperite în timpul recentelor săpături la fața locului ar fi putut fi folosite pentru prelucrarea pieilor de animale, eventual pentru îmbrăcăminte sau adăposturi.
Acest lucru sugerează că grupul nu a fost doar unul pionier care supraviețuia la marginile Europei, ci unul care a prosperat în zonă, potrivit cercetării publicate în revista Royal Society Open Science.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
