Vasile Ioana slujește într-o bijuterie arhitecturală, un monument istoric care, în ciuda faptului că este o biserică mică, devine un spațiu mare, datorită bucuriei cu care o umple părintele.
Vasile Ioana este o bucurie de om. Nu degeaba te salută cu ”Bucurie!”
Vasile Ioana este un preot al vremurilor noastre care a înțeles că, pentru ca un om să se apropie de Dumnezeu sau pentru ca un om pur și simplu să fie mai bun, este nevoie să vorbească pe limba fiecăruia. Vasile Ioana este mai mult decât un preot dintr-o biserică frumoasă din inima Bucureștiului. Îți este și tată, și frate, și psiholog, și prieten. Îmbracă orice haină sufletească pentru a te vedea împăcat, pentru a te vedea bucuros, pentru a te vedea transformat în bine.
Am văzut multă lume plecând de la el în lacrimi, dar sunt niște lacrimi de eliberare. Pentru că asta simți când vorbești cu preotul Vasile Ioana: descătușare, ieșirea la suprafață dintr-o mocirlă sufletească, bucurie, speranță.
Lui Vasile Ioana îi sunt suficiente și doar cinci minute pentru a pune un om pe calea schimbării. N-are nevoie de prea mult timp. De fapt, nici nu prea are mult timp. La biserica lui, când spovedește, sunt zeci de oameni care așteaptă un sfat, o iertare, o mângâiere. Stă la biserică, uneori, și până după miezul nopții. Iar părintele Vasile Ioana are puterea aceasta: să te schimbe pe loc. Dacă schimbarea în bine este definitivă... presupun că ține de fiecare, de disponibilitatea sufletească a fiecăruia, dar Vasile Ioana deschide un drum. Nu există problemă la care să nu vină cu o soluție, iar, uneori, soluția era atât de simplă și evidentă încât te miri că nu ai avut puterea să o vezi. Doar că aveai nevoie în viața ta de un om ca Vasile Ioana pentru ca lucrurile să fie limpezi.
Pe Vasile Ioana fie îl placi, fie… îl placi. Nu există să nu-l placi. Iar dacă vreun ateu vine și spune că nu-l place din principiu, înseamnă că nu l-a auzit niciodată. Asta-i încă o calitate a preotului nostru: că știe să vorbească pe limba fiecăruia, așa cum vă povesteam mai sus.
Nu îți place să mergi la Sfânta Liturghie pentru că ți se pare prea plictisitor sau ești obosit după o noapte în club și nu poți să stai la biserică două ore duminica? Foarte bine. Dar poți merge măcar la final, când părintele Vasile Ioana ține predica. Ți-l imaginezi cum povestește, duminica la slujbă, că a jucat Counter-Strike când s-a dus la sfințirea casei unei familii? Pare că n-are legătură cu nimic, dar și-n spatele jocului Counter-Strike este o învățătură. Și câte și mai câte povești de genul acesta are…
Povestea cu Counter-Strike o găsiți aici:
Merită să mergi la slujbă măcar pentru cele 20 de minute de la final în care Vasile Ioana lasă cădelnița și își pune haina psihologului, având grijă totodată să nu renunțe nici la haina de preot, și începe să dea sfaturi. Este practic, dacă vreți, o consultație gratuită la terapeut. Nu trebuie să fii habotnic pentru a-ți ajunge la inimă fiecare cuvânt al preotului. În schimb, poți să fii ateu și să-ți placă ce auzi la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi din București. Părintele Vasile Ioana nu slujește aici singur. Îi sunt alături preotul Nicolae Dima și diaconul Nicolae Mogage. Și ei sunt niște oameni deosebiți, că altfel n-ar putea să facă echipă cu Vasile Ioana.
Preotul Nicolae Dima și diaconul Nicolae Mogage
Și pentru că vineri, 20 august, Vasile Ioana împlinește 50 de ani, am vorbit despre el cu niște oameni care îl iubesc - Liana Stanciu, Dan Negru, Daniel Buzdugan și Iulian Iancu.
„Care a fost cel mai important lucru pe care l-ați învățat de la părintele Vasile Ioana? Care a fost cel mai bun sfat pe care vi l-a dat părintele? Cum l-ați cunoscut și cum ați devenit prieteni?” au fost întrebările la care aceștia au răspuns în exclusivitate pentru DC News.
Liana Stanciu, pentru DC News: Părintele nu e prietenul meu, e omul care mă cunoaște cel mai bine, știe despre mine lucruri pe care nici mama, nici altcineva nu le cunoaște
Liana Stanciu: ”De la părintele Vasile Ioana am învățat multe, cel mai valoros lucru este răbdarea. Primesc sfaturi tot timpul, cred că cel mai des îmi spune că pacea este mai importantă decât răbdarea. Părintele nu e prietenul meu, e omul care mă cunoaște cel mai bine, știe despre mine lucruri pe care nici mama, nici altcineva nu le cunoaște. Da, îl iubesc necondiționat!”
Dan Negru, pentru DC News: E unul din prelații români care știe să fie cool, păstrând tradiția. Și ăsta e cel mai greu lucru
Dan Negru: ”Învăț mereu câte ceva de la părintele Vasile pentru că, la rândul lui, are un bun Învățător, ale cărui învățăminte au schimbat lumea. Pentru mine, harul părintelui Vasile e că știe bine să "traducă" marile Învățăminte pe înțelesul meu. Ne știm de mulți ani, să fie vreo 15, și cred că e unul din prelații români care știe să fie cool, păstrând tradiția. Și ăsta e cel mai greu lucru.
Am fost în vară împreună pe Muntele Athos, unde am trăit o perioadă cu disciplina călugărilor pe care părintele Vasile mi-a explicat-o "băbește". Altă dată, m-a învățat smerenia, arătându-mi exemple concrete despre smerenie și lipsa ei. Sunt doar două exemple care-mi vin acum în minte. Dar am multe altele.
Sunt mulți ani de când ne cunoaștem, vreo 15, și în anii ăștia am trecut prin multe împreună pentru că atunci când mi-a fost greu i-am căutat ajutorul și au fost câteva întâmplări din viața mea în care "umărul" lui a fost decisiv. Și, din disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți, m-a convins că are har”.
Iulian Iancu, pentru DC News: Întâlnirea noastră nu a fost întâmplătoare și părea a fi predestinată, transformându-se într-o relație de frațietate creștină mai puternică decât cea cu membrii din propria-mi familie
Iulian Iancu: ”Împlinirea a 50 de ani este un moment unic și extrem de important pentru orice om, dar cu atât mai mult pentru un preot ajuns la vârsta de aur a înțelepciunii depline și a șlefuirii Duhului Sfânt în inima lui.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la părintele Vasile Ioana a fost: “Dăruiește inima lui Dumnezeu și El va turna în ea toate vitaminele pentru a nu te prăbuși în perioadele de suferință sau de cumpăna a vieții“.
Cel mai important sfat a fost: ”Nu prin mijloace omenești se pot îndrepta lucrurile rele, ci numai prin rugăciune”.
Ne-am cunoscut acum 20 de ani, prin mila lui Dumnezeu, într-un moment în care eu, tocmai sosit în București din Mediaș, căutam o biserică în care să-mi regăsesc pacea sufletească. Veneam dintr-un orășel mic, dar cu o viață ortodoxă puternică și vie, în care reușisem să-mi dobândesc pacea după o perioadă de mai bine de 15 ani de participare la viața liturgică din Catedrala Ortodoxă din Mediaș.
În București am început cu Catedrala Patriarhiei Române, unde preotul Vasile slujea ca diacon al Preafericitului Patriarh Teoctist. Cum am reușit efectiv să stăm de vorbă și să ne împrietenim... doar Dumnezeu știe. Astăzi vă pot spune că așa cum nimic nu e întâmplător și cum lucrarea lui Dumnezeu este tainică și fină ca o adiere de vânt, nici întâlnirea noastră nu a fost întâmplătoare și părea a fi predestinată, transformându-se într-o relație de frațietate creștină mai puternică decât cea cu membrii din propria-mi familie.
Atunci când Preafericitul Patriarh, simțindu-și apropierea trecerii, i-a repartizat Parohia Sfântul Nicolae Dintr-o Zi, l-am urmat și am descoperit că, de fapt, această mică bisericuță albă, simplă și plină de semnificație istorică este acel lăcaș sfânt pe care-l căutăm pentru a-mi dobândi pe deplin pacea sufletească.
Astăzi, după 20 de ani, vă pot mărturisi că această bisericuță este un lăcaș viu al Duhului Sfânt. Am fost martor al multor minuni și ceea ce vedeți și dumneavoastră astăzi, cu ochiul liber, martor al transformării diaconului de ieri discret și foarte puțin cunoscut în “Păstorul vindecării sufletelor rătăcite sau chiar pierdute“, dăruit de Duhul Sfânt cu harul celui care a gustat “Adevărul“.
Daniel Buzdugan, pentru DC News: Părintele Vasile Ioana este un om pentru toată lumea
Daniel Buzdugan: ”Întâi l-am văzut, ca toată lumea, la televizor. Am fost încântat, fiind creștin ortodox, să văd cum un părinte este invitat în emisiuni, în contextul în care nu prea vezi așa des preoți la televizor. Mi-a plăcut foarte mult că vorbea ca un om normal, cu exemple concrete din viața de zi cu zi. Apoi l-am cunoscut la cor pentru că Maria, fetița mea, cânta într-un cor inițiat de cei de la Madrigal. Eu, neavând permis de conducere, la un moment dat părintele mi-a spus: ”Hai că te duc eu acasă. Nu mai lua taxi!” Maria urca în casă, iar eu rămâneam în mașină cu părintele. Odată am stat două ore în mașină, în fața blocului, povestind tot felul de lucruri. Apoi am mers la biserică de nenumărate ori, pentru că slujește foarte frumos.
Părintele Vasile Ioana este un om pentru toată lumea. În afară de faptul că trebuie să slujești la biserică, trebuie să stai foarte mult timp cu oamenii și trebuie să fii și pentru cei care sunt credincioși și pentru cei care nu sunt credincioși. Îmi aduc aminte o poveste spusă de părintele. Ieșea la biserică într-o noapte, pe la ora 00.00-01.00, ceva de genul acesta, după ce spovedise, și trecea un băiat cu bicicleta care i-a spus: ”Bine, părinte, ai stat până la ora 01.00 să-ți umpli buzunarele, să faci bani...”.
Părintele, în loc să se enerveze, i-a spus: ”Stai puțin să-ți zic două lucruri: Uite câți bani am în buzunar!” Și a scos câțiva bani, puțini în orice caz. ”Vino și tu în locul meu, să stai de dimineața până seara, și să asculți oamenii cu toate necazurile și problemele lor, să-i sfătuiești, să-i liniștești, să le dai o rază de speranță”. Și, atunci, băiatul acela i-a spus: ”Am înțeles, mă iertați pentru că v-am judecat greșit!”. Mi se pare un lucru minunat să stai de vorbă și cu credincioșii, dar mai ales cu oamenii care nu sunt apropiați de biserică.
Este un om foarte blând și un om care explică. Dacă nu ești pe aceeași lungime de undă ca el, te ascultă și după aceea îți spune și el ce are de spus, la modul fără încărcătură, fără supărare.
Cel mai bun sfat pe care mi l-a dat a fost: ”Să-i iubesc și pe cei care nu mă iubesc”. Este foarte important să înțelegem că ceea ce vrem noi să primim, aia trebuie să oferim!
Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost: ”Să ai răbdare cu oamenii”. El începe slujba dimineața, duminica, pe la ora 07.00, și uneori stă și până la 16.00 să vorbească cu oamenii, îi sfătuiește, îi liniștește, le strânge mâna. Pleci de acolo mângâiat sufletește.
Să vă povestesc o chestiune care s-a întâmplat în parohia părintelui. Discutam cu o cunoștință care nu mergea la biserică. Plângea foarte tare și îmi spunea că nu poate să aibă copii. Fusese pe la tot felul de clinici, și prin străinătate, și în țară, și i s-a zis că nu poate face copii. Întâmplător, aveam în rucsac brâul Maicii Domnului, este ca un șnur pe care l-am primit pe Muntele Athos de la un călugăr. Îi zisesem că nu mai am nevoie de șnur că am deja doi copii și că nu este nevoie să mi-l dea mie. Și atunci mi-a spus: ”Nu contează. Ia-l! Nu se știe pentru cine rânduiește Dumnezeu treaba asta”. Mi l-a dat, l-am pus în rucsac și i l-am dat femeii.
I-am spus: ”Uite, ia-l! Nu știu dacă crezi sau dacă nu crezi. Ia-l, postește, du-te să te spovedești, fă niște rugăciuni și poate ți se va întâmpla o minune”. Mi-a zis că nu cunoaște niciun preot la care să meargă. I-am spus: ”Te îndrum la un părinte foarte bun, blând, înțelept și cu multă răbdare. Du-te la părintele Vasile Ioana”. S-a dus acolo, s-a spovedit, a mers la slujbe câteva luni. Într-o zi, mi-a trimis pe WhatsApp o poză cu testul de sarcină. Acum are un băiețel. Și este așa ca o minune că s-a întâmplat acest lucru în parohia părintelui după ce persoana respectivă s-a spovedit, a mers la slujbe, pentru că i-au plăcut mult predicile părintelui Vasile Ioana, și este un lucru la care am contribuit împreună”.
La mulți ani, părinte! Să ne trăiți măcar încă pe atât să avem și noi unde să lăsăm sacii de griji și neliniști și să plecăm cu bucurie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
