EXCLUSIV  Naty Badea îi surprinde pe toți: ”Va fi neașteptat!”. Interviu atipic pentru DCNews

Rodica Mitu / 05 apr 2019 / 21:26 Salveaza PDF Comentarii
Foto Facebook / Naty Badea
Descriere foto: Foto Facebook / Naty Badea

Naty Badea va lansa primul ei roman în acest weekend.

Înțelesurile, chiar și aceleași, se suprapun şi emoţionează, precum o fac şi versurile scrise de Naty Badea. Nevoia sa de a exterioriza trăiri curate, oneste și foarte, foarte puternice s-a materializat, de această dată, printr-un roman. Se numește „Rămâi cu bine! Rămâi cu mine!".

„Împlinesc o vârstă rotundă și mi-am dăruit un roman. Am zis să îl scot acum. L-am scris tot pe telefonul mobil. Am încercat pe foi, am încercat pe laptop, dar nu am reușit. M-am gândit să îi și contactez pe cei de la Cartea Recordurilor să îi întreb dacă a mai făcut cineva așa. Romanul are șapte povești de iubire, o singură protagonistă, Clara Stănescu, și fiecare poveste are o etichetă", a declarat Naty Badea la „Sinteza Zilei”.

În cadrul unui interviu acordat DCNews, anunțase că lucrează la primul ei roman, care va fi „neașteptat", dar și la o carte de poezii în limba italiană, intitulată „Piu' di ieri, meno di domani".  

Primele două cărți pe care le-a lansat ("Sunt Aici!" şi "Sunt încă Aici!"), i-au schimbat viaţa, după cum a spus chiar ea. În cadrul unui alt interviu acordat DC News, Naty Badea spunea: „Dacă Sunt Aici! e cartea întrebărilor, a cunoașterii şi a mirărilor, Sunt încă Aici! este continuarea poveștii și finalul său, cartea răspunsurilor, a recunoașterii și a asumării de sine. Cu o structură asemănătoare primului, cel de-al doilea volum este atât de diferit! Începe cu "Preludiul lui" și se încheie cu 5 scrisori dedicate Anei, niște pilde, niște lecții de viață pe care i le las fiicei mele ca soluții și răspunsuri la care se va putea întoarce oricând atunci când va da de greu în viață. Cartea Sunt încă Aici! se încheie cu Epilogul meu, care strânge până la esență această poveste și această experiență complexă!".

Lansarea romanului, în weekend

 

Lansarea va avea loc sâmbătă, 6 aprilie, începând cu ora 16.00, la Librăria Syntagma din Galeriile Titan (etaj 2). 

(w670)

Foto Facebook / Naty Badea

Naty Badea, interviu în versuri

 

În cele ce urmează, vă prezentăm un interviu acordat de Naty Badea DCNews. A acceptat să răspundă întrebărilor în... versuri. 

Poeziile pe care urmează să le citiţi fac parte din volumele „Sunt AICI!" şi „Sunt încă AICI!".

Într-o lume în care totul se desfăşoară cu rapiditate, care este rostul poeziei?

Cartea mi-a devenit un mod de viaţă (Sunt AICI!)

Despre valori.
Despre idealuri.
Despre vise şi visuri deopotrivă.
Despre niciunde.
Despre nicium.
Toţi avem dreptul la fericire.
Doar să ştim să o luăm de pe raft.
De pe raftul cu bomboane.
De pe raftul cu dulceaţă de trandafiri.
De de raftul cu dorinţe neîntâmplate.
Fericirea este o călătorie, nu un scop.
Am aflat asta doar atunci când am aşezat cartea noastră în minte.
Şi am întors-o pe toate părţile ca pe un cuib rubik.
Cartea mi-a devenit respiraţie.
Şi şezlong prin curţile copilăriei mele.
Cartea este un drum care m-a ales.
Şi un gând care mă poartă.
Din poartă în poartă.
Ca să mă înţelepţesc probabil.

Cum arată o fericire care doare?

Eu sunt Aici. Tot aici şi azi (Sunt încă AICI!)

Cu adevărurile astea strâmte în braţe.
Cu minunile pe frunte.
Am ajuns acasă,
şi e bine.
Am ajuns la mine,
şi e lumină.
Sunt Aici.
Şi tot cu trepte în picioare.
Cu gânduri pe genunchii obosiţi.
Sunt Aici.
Cu sufletul în palme.
Ai trântit uşa şi ai crezut că ai rezolvat
mântuirea aia mică pe care o aveai în minte.
Era prea jos Cartea noastră, ţi-ai spus.
Ai trântit uşa şi ai crezut că voi muri.
Nu ştii ce minuni mi-ai lăsat în tăcerea asta asurzitoare.
Aici nu e loc decât de curat.
De frumos.
De onest.
Ai stins lumina şi ai crezut că mă laşi în beznă.
Deşi nu ştiai că eu te-am privit mereu cu sufletul.
M-ai încuiat departe de tine
şi ai crezut că am rămas pe dinafară.
Deşi nu ştiai că drumul meu e numai curcubeu.
Pentru că Adevăr.
Vei înţelege, poate, vreodată
şi nici nu-ţi spun că poate va fi prea târziu
Vei înţelege, poate, vreodată
cât greu mi-a fost şi cât pustiu.
Dar toate sunt cu un final frumos
cât eu înnobilez din nou hârtia...
Mă voi ridica fără să cad.
Mă voi ferici fără să plâng.
Şi mângâi amintirile de NOI.
Eu, cea de acum, mai bogată-n suflet
şi mai frumoasă în trup
îţi mulţumesc pentru popasul de gând
pe care l-ai făcut în viaţa mea!

Câţi oameni încap într-un om?

Te-ai prefăcut! (Sunt încă AICI!)

În lumină. În soare. În cer.
În sus. În mult.
În sfârşit.
M-am prefăcut!
În petale. În minuni.
În garanţii. În Sunt Aici...
În început.
Ne-am prefăcut.
În vis. În visuri.
În iubire.
Hai te rog mai prefă-mă puţin în tine
Şi pe tine în mine.
Pe amândoi în NOI...

Ce nu vrem să știm pentru că nu putem duce?

Cuvintele sunt realitate (Sunt încă AICI!)

Cuvintele nasc
şi curmă visuri.
Cuvintele sunt putere,
Sunt bucurie sau tristeţe.
Sunt adevăr sau minciună.
Cuvintele sunt minune şi copilărie,
întoarsă pe dor.
Cuvintele sunt.
Chiar dacă tu nu eşti.
nici asumat,
nici bucuros.
Sau doar speriat.
Cuvintele sunt, pentru că plăsmuiesc
realităţi de netăgăduit.
Cuvintele nu sunt iluzii
sau impresii
sau sensuri neînţelese.
Sunt puternice şi generatoare de realităţi.
Nu te juca aşa cu ele.
Nu te voi mai putea salva nici măcar eu!
Cuvintele, odată născute, flirtează cu Universul,
ca să îţi pună pe tâmple adevăruri!
Ai ceva de spus?

Ce nu are nume?

Despre tăcerea mea... Deci tot despre tine (Sunt AICI!)

Tăcerea mea este fericire.
Şi echilibru.
Am apăsat butonul raţiunii.
Şi tăcerea s-a instalat ca o faţă de masă pusă de Crăciun.
Tăcerea mea este copilul mai mare al viselor din copilărie.
Tăcerea mea chiar nu vorbeşte.
Priveşte, se joacă, se alintă, se minunează, se ridică.
Sau îşi pleacă privirea ruşinată de prea multă simţire.
Dar niciodată nu vorbeşte.
Este leneşă uneori şi molatică până la capăt.
Dar nu cutează să cuvânte.
E prea timidă, prea cuminte şi prea reţinută.
Tăcerea mea este camera de rezonanţă a cuvintelor tale.
Auzi cât de tare se aude tăcerea mea?
Tăcerea mea ar vrea să o priveşti cândva în ochi şi să îi spui deodată
toate adevărurile lumii
Tăcerea ta este divină şi înaltă.
Tăcerea mea o priveşte cu admiraţie.
Şi se bucură pentru că strânge la piept toată fericirea lumii ăsteia
mari...
De fiecare dată când vei vorbi, eu voi tăcea.
Şi nu pentru că plec.
Ci pentru că te ascult, te adulmesc,
mă bucur de fiecare fibră a ta pe care o desenezi în cuvinte.
Sunt aici.
Şi cândva voi tăcea pentru ca tu să mă poţi iubi...
Măcar puţin...
Măcar atunci...
Măcar cumva...
Chiar şi aşa...
Sunt aici!

Interviul complet, AICI.


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25