Nu mi-a fost profesoară și în același timp i-am fost de cînd am cunoscut-o, la începutul anilor 90, o elevă sau ucenică, admirând-o și lăsându-mă inspirată de cultura și erudiția ei, de naturalețea și profunzimea cu care a slujit și construit nu doar educația atâtor promoții de studență, cât și o nouă viziune asupra României și locului ei în lume ce s-a impus sub Președinția Profesorului Emil Constantinescu. Descendența din familii ilustre de istorici și matematicieni, Condurachi și Moisil, a dat alonja și strălucirea discursului ei academic, civic, politic și public, temeinic analitic, rapid în demonstrație și imbatabil în reducerea la absurd a ipotezelor și mentalităților retrograde.
În anul 2000, i-am publicat doamnei Profesor Zoe Petre, la editura Persona, una din cele cinci edituri ale grupului meu editorial Universalia, o carte de eseuri intitulată Vârsta de bronz care reunea texte publicistice din anii 1990-2000. Este o carte de referință pentru istoria României în acea perioadă, o carte de meditație sinceră autentică și hiperinteligentă despre democrație, postcomunism și entropiile tranziției. Textele de politică internațională anunțau un volum de sine stătător care ar trebui editat și citit, dat fiind că marchează o diferență de ștachetă și de stil, o lecție de conștiință. O asemenea carte va oferi un model celor ce țin discursuri politice internaționale, un model în care vor regăsi discursul politic eliberat de limbajul de lemn, de populism și compromisuri. I-am citit toate cărțile cred, descoperind în ele o adevărată oază de cultură, erudiție și informație.
Când vorbim despre intelectualii României din ultima jumătate de secol, doamna Profesor Zoe Petre îmi vine în gând printre primele nume.
Prezența ei are lumina autenticității, și în plus, și eleganța lipsei de morgă. Și se înscrie într-un mod exemplar, unic, în viața civică, în proiectul de țară, integrarea europeană și nord-atlantică, în această Agora, care e lumea de azi, lumea mai bună spre care năzuim. Recitindu-i cărțile, am avut mereu sentimentul că ele au pregătit, prin analizele istoriei Antichității, cercetările arheologice, înălțimea și profunzimea de care avem nevoie ca să construim un proiect, un far, care luminează plecarea și întoarcerea navelor în port. Recitiți Commentaire aux Sept contre Thebes d ‘Eschile, o carte scrisă în colaborare cu Liana Lupaș, care demonstrează un ochi analitic, sau Les Belles Lettres, Paris, un volum publicat în 1981, la Editura Academiei care a fost încununată cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Civilizația greacă și originile democrației(1993), Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice, traduse și comentate), publicată în 1994, Cetatea greacă, între real și imaginar, un volum publicat în 2000, sunt cărți de erudiție și cercetare și în același timp proiecții ale unor modele într-o lume privată decenii de realitățile democrației și cultura democrației. În fiecare volum este cuprins un dialog între modele și mentalități, un proiect de arhitectură mentală și spirituală, o carte de învățătură, un ansamblu de coduri și moralități.
Într-o lume care flutura steagul democrației originale și reformele lanțului de nisip, doamna Profesor Zoe Petre ne ajută să nu ne pierdem timpul încercând să inventăm din nou roata ori scara ce urcă la cer. Pentru mine, a fost o bucurie și onoare să public o carte scrisă de Zoe Petre. Recitiți Vârsta de Bronz. Veți avea la sfârșitul lecturii un IQ sensibil crescut, fără să fiți striviți de informațiile și pedanteria scrisului sufocat de citate și de note de subsol. Apoi e obligatoriu să citim Practica Nemuririi. O lectură a izvoarelor grecești referitoare la geți, o carte publicată în anul 2004. S-ar face multă lumină într-un peisaj năpădit de semidocți exaltați și proiecții imaginare.
M-am bucurat să aflu, la începutul anului 2011, că titlul volumului Vârsta de bronz a fost păstrat cu un subtitlu semnificativ. O nouă carte a apărut la editura Virtual, în format electronic. Un soi de a doua ediție cu mari schimbări în sumar. Cartea se chema Vârsta de bronz și supraviețuitorii ei. Am folosit atunci pentru copertă sculptura lui Rodin intitulată L’Age d’airain, pe care artistul o interpreta drept o trezire care durează mai mult după un vis adânc.
Ce înseamnă să ai puterea de a da sens unor timpuri inaugurale? Numite de Profesorul Emil Constantinescu cu un vers din Ecclesiast timpul dărâmării, timpul zidirii. Doamna Profesor Zoe Petre i-a fost cel mai devotat și clarvăzător prieten și colaborator Președintelui României.
Și iar mă întorc la cărțile în care spiritul doamnei Profesor Zoe Petre supraviețuiește: Poate că nu sunt doar un supraviețuitor al acelor vremuri post-comuniste, dar mai bine de jumătate din textele cuprinse în volum sunt mărturia acelor intransigente vremuri inaugurale. Ediția electronică elimină textele de politică internațională, în ideea publicării unui volum care să conțină doar asemenea texte, mai ales că s-au adunat destule.
Volumul electronic a adunat textele din 2001-2010, publicate în volume sau reviste, precum și texte publicate în „Ziua”, în anii 2008-2009. Tot atunci Zoe Petre scria că ar dori să lucreze la o carte în care textele publicate vineri de vineri în „Ziua”, în intervalul 2001-2009, să fie însoțite de comentariile ei.
Parcă-i aud vocea, era o povestitoare neîntrecută:
”Nu știu din ce experiență a discontinuităților se va fi născut cea mai des invocată poveste a grecilor despre obârșiile universului social. Dar, pentru a da seama de greul timp al tranziției pe care îl străbăteau comunitățile grecești din veacul premergător cristalizării cetăților, Hesiod a inventat povestea vârstelor lumii: vârsta de aur a regilor comeseni ai zeilor, vârsta de argint a unei umanități fără lege și fără noimă, care se naște senilă pentru a decădea în infantilism, vârsta de bronz a războiului fără limite, vârsta eroilor(...) Fragmente din toate aceste vârste hesiodice se pot regăsi în prezentul imediat, de la eroi la mixtura de bine și rău care e, cu adevărat, sortită lumii sublunare dintotdeauna. Am ales totuși „vârsta de bronz” fiindcă protagoniștii ei au răsărit, gata înarmați (cît de adecvat e o altă poveste) din pământul roditor al patriei, pentru a se înfrunta într-un război necurmat; or și noi ne-am confrutat - la început violent, apoi vehement măcar - într-un fel de război perpetuu care stă poate azi să se sfârșească, ca în legendă, faute de combattants.”
Recitesc acest text pe care l-am pus pe coperta a patra a cărții Vârsta de bronz.
O conducem azi pe ultimul drum al trupului ei pe doamna Profesor Zoe Petre. În anumite culturi, Profesorul, mentorul, dascălul e mai presus de părinți, este părintele spiritual. Cărțile pe care le-a scris deschid însă atâtea drumuri în noi. Îi povesteam doamnei Profesor Zoe Petre că m-a obsedat într-o vreme un vis în care se făcea mereu că mă lupt să salvez Biblioteca din Alexandria. Cu umorul ei unic mi-a răspuns că lumea are mult de lucru cu acest vis. După ce se trezește din el.
Dumnezeu să vă odihnească, dragă, minunată, unică Doamnă Profesor Zoe Petre!!!
Noi avem de citit încă și încă toate cărțile dumneavoastră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
