Industria națională de apărare se confruntă cu blocaje instituționale, probleme de finanțare și întârzieri în aplicarea strategiei de dezvoltare.
Industria de apărare și-a făcut bilanțul în anul 2026 și a analizat provocările care îi vor modela evoluția în perioada următoare, în cadrul Mesei rotunde a apărării, organizată de Defense România. Evenimentul a avut loc într-un an important pentru dezbaterea strategică, marcat și de cea de-a doua ediție a conferinței DefenseRomania Security Dialogue 2026, desfășurată în primăvară. Sorin Encuțescu, coordonatorul Strategiei Naționale pentru Industria de Apărare, a vorbit despre blocajele care împiedică dezvoltarea sectorului, lipsa coordonării instituționale, nevoia unei legislații actualizate și soluțiile necesare pentru consolidarea industriei naționale.
VEZI TOATĂ DEZBATEREA AICI:
"S-a spus că strategia actuală este doar o mică parte din adevăratul plan și să știți că așa este"
"Ajung la concluzia 'cât singuri sunt oamenii din industria de Apărare și ce eroi'. Sunt eroi pentru că reușesc să țină în viață această industrie. Dacă m-aș referi doar la acțiunea instituțională pentru punerea în aplicare a strategiei industriei naționale de apărare, aș vrea să vă spun că aceasta a fost finalizată pe 9 decembrie 2024. În 60 de zile trebuia făcut planul de alimentare. Nici astăzi nu există acest plan de implementare. Mai mult, în opinia mea, așa cum actuala lege a industriei naționale de apărare este expresia primei strategii naționale de apărare, cea aprobată în 2013, în baza actualei strategii ne-ar trebui o nouă lege a industriei care să reflecte actualele condiții geopolitice, dar și modul de acțiune al statului în acest moment.
S-a discutat foarte mult despre cooperarea instituțională, dar vreau să vă spun că pe baza primei strategii din 2013 există o hotărâre de guvern prin care s-a înființat Consiliul Interdepartamental pentru Coordonarea Industriei de Apărare. Este din 2017. Până astăzi acest consiliu nu s-a întrunit niciodată. Nici măcar funcțiile care existau acolo, teoretic, nu au fost exercitate. Deci, avem o mare problemă în ceea ce privește managementul participativ.
Pe de altă parte, pentru a ajuta industria de apărare și pentru a nu o ține captivă evoluțiilor bugetare, am propus și noi un fond național pentru industria de apărare. Acest tip de fond a susținut dezvoltarea industriei în Turcia, Coreea de Sud și Polonia. Deci, noi am asimilat experiențe pozitive în strategia noastră.
S-a spus că strategia actuală este doar o mică parte din adevăratul plan și să știți că așa este. Este secret de serviciu, pentru că s-a făcut cea mai complexă analiză a realității industriei noastre. În strategie veți găsi ce este în stare să producă fiecare companie în parte. Găsiți fiecare tip de muniție, fiecare echipament și așa mai departe. La fiecare am cerut să mi se dea date și am studiat. Mai mult, s-au identificat lanțurile de aprovizionare, cine face țeava, cine face tunul și altele. Am identificat tot și aici avem o mare problemă. Toate companiile noastre, atât cele private, cât și cele de stat, se bazează foarte mult pe împrumuturi.
Elementul important, cu care toți ar trebui să fim de acord, și din perspectiva SAFE, este că strategia a plecat de la nevoile de înzestrare ale armatei române. Am avut la dispoziție planul de înzestrare al armatei române. Nu putem vorbi aici de el foarte deschis, dar să știți că obiectivele reflectă exact ceea ce are nevoie armata română. Toți se pot întreba 'de ce să dezvoltăm? De ce să producem'? Au dreptate! Nimeni nu se poate apuca astăzi să inoveze o dronă, dacă ea nu se înscrie în cerințele operaționale și specificațiile tehnice stabilite de Ministerul Apărării Naționale. Altfel muncește degeaba. De aceea noi am spus să prezentăm nevoile și apoi să raportăm strategia la aceste nevoi.
Interesul esențial pe securitate ne solicită testarea, promovarea, acceptarea, recepția, producția, asamblarea și integrarea pe teritoriul României. La SAFE am avut două categorii de programe care vizau interesul esențial de securitate, adică mașina de luptă a infanteriei și armamentul individual de infanterie, care spuneau foarte clar ce sisteme trebuiau produse în România", a explicat Sorin Encuțescu.
