În Washington are loc cel mai important proces antitrust din ultimii 20 de ani, dar mass-media nu îi acordă prea multă atenție. În acest proces, departamentul de justiție al SUA, alături de procurorii generali ai opt state, acuză Google de monopolizarea abuzivă a tehnologiilor de publicitate digitală, subminând concurența prin „achiziții în serie” și manipularea licitațiilor în mod anti-competitiv. Sau, mai pe scurt, susținând că Google – care are între 90% și 95% din piața de căutare – și-a menținut monopolul nu prin crearea unui produs mai bun, ci prin blocarea aproape tuturor căilor prin care consumatorii ar putea găsi un alt motor de căutare și asigurându-se că văd doar Google oriunde s-ar uita, conform The Guardian.
De ce este acest proces semnificativ?
În esență, pentru că guvernul SUA a fost inactiv timp de aproape un sfert de secol și și-a asumat în sfârșit responsabilitățile democratice. Ultima dată când a acționat împotriva unui monopolist agresiv a fost în 2001, când a dat în judecată Microsoft pentru legarea ilegală a browserului său Internet Explorer de Windows, ca parte a unei campanii (reușite) de distrugere a Netscape, producătorul primului browser web comercial distinctiv, pe care Bill Gates și ceilalți îl percepeau ca o amenințare competitivă potențial fatală.
Într-un ecou straniu al acelui proces anterior, departamentul de justiție acuză acum Google de tactici similare – de exemplu, legarea ilegală a motorului său de căutare de sistemul său de operare pentru smartphone-uri Android și de browserul său Chrome. Și guvernul caută să spargă compania, la fel cum a încercat odată să spargă Microsoft.
Cele două cazuri sunt foarte asemănătoare
Paralelele dintre cele două cazuri sunt izbitoare. De exemplu, în 2001, Microsoft Windows avea 93% din piața globală pentru sistemele de operare. În 2023, Google are 92% din piața pentru motorul său de căutare.
În anii '90, Microsoft nu a apreciat la timp importanța webului și a intrat târziu pe piață cu un browser mediocru – Internet Explorer – mult inferior alternativei Netscape. Dar dacă erai un producător de PC-uri în acele zile, nu puteai obține o licență pentru a instala Windows pe ele fără să incluzi și Explorer, făcând browserul Microsoft implicit, ceea ce era cât se poate de anti-competitiv.
Google joacă la rândul său cartea setărilor implicite
Acum Google, conform departamentului de justiție, este și el în jocul setării implicite. Acolo unde are puterea necesară – ca în cazul sistemului de operare Android pe care îl controlează sau al browserului său Chrome care domină acum – el face ca motorul său de căutare să fie implicit. Acolo unde nu are proprietatea, folosește banii – de exemplu, plătind 10 miliarde de dolari pe an pentru privilegii precum cel de a face Google motorul implicit de căutare pe Apple iOS. Cum Google conciliază această cheltuială generoasă cu insistența sa că dominația motorului său de căutare (gratuit) confirmă excelența sa este una dintre misterele intrigante ale procesului.
Google era o gură de aer proaspăt în peisajul IT
La începuturile sale, motorul Google de căutare a fost o gură de aer proaspăt, atât de mult încât unii oameni împărțeau erele internetului în BG (Înainte de Google) și AG. Dar de-a lungul anilor, el s-a transformat într-o trădare ridicolă a idealismului inițial al cofondatorilor săi despre relele publicității. În 2020, un studiu a constatat că rezultatele asociate Google (reclame pentru sau linkuri către alte servicii ale companiei) constituiau mai mult de 60% din „primul ecran” – ceea ce este vizibil inițial pe un smartphone – al unui rezultat mediu de căutare Google.
Google urmează calea tuturor monopolurilor, trecând de la inovație la căutarea de rente. Ca Microsoft, cu alte cuvinte, înainte ca acesta să descopere AI.
Presa americană tace
Există, totuși, o diferență mare între cazul Microsoft din 2001 și cel care se desfășoară acum în Washington – lipsa de acoperire mediatică. Când Microsoft era în dificultate, procesul era larg mediatizat de presa mainstream. Dar procesul Google primește relativ puțină atenție. În parte, acest lucru poate fi pentru că există, din păcate, zero interes public pentru antitrust. Dar evenimentele de până acum sugerează o explicație mai îngrijorătoare – și anume, aparenta supunere a judecătorului Amit Mehta față de cererile nevrotice ale Google de a ține cât mai mult posibil din probele prezentate în instanță departe de ochii publicului.
La începutul procedurilor, de exemplu, el a respins o moțiune a unei terțe părți de a transmite un flux audio accesibil publicului al procesului. Ca urmare, audierea este disponibilă doar persoanelor care pot participa personal. Și chiar dacă poți participa, după cum relatează scriitorul și fostul responsabil politic Matt Stoller în newsletter-ul său BIG, „este greu să vezi procesul pentru că porțiuni uriașe sunt complet sigilate”. Acesta nu este un mod în care o democrație să verifice puterea corporativă necontrolată. Justiția trebuie să fie văzută pentru a fi crezută, chiar dacă Google nu este de acord.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
