Bucuresti Centenar

EXCLUSIV  CENTENAR 100. UNIREA cu Basarabia și protestul Ucrainei. „Voința națiunii”, răspunsul ferm al României

Tudor Curtifan / 15 feb 2018 / 09:57 Salveaza PDF Comentarii
Marea Unire
Marea Unire

Centenar 100 este un proiect pe care DC NEWS îl lansează în perspectiva momentului istoric pe care l-au trăit românii la sfârșitul anului 1918, aducând în conștiința națională evenimentele petrecute acum 100 de ani.


Pentru a putea înțelege mai bine evenimentele care au dus la Marea Unirea, în urma Marelui Război, este necesar să ne transpunem în realitatea vremii.

Astăzi ne vom opri asupra protestelor Ucrainei după Unirea Basarabiei cu România, proteste care au stârnit un incident diplomatic între cele două state.

Astfel, după Unirea Basarabiei cu România consfinţită prin votul aproape în unanimitate în cadrul „Sfatului Țării” de la 27 martie 1918, Ucraina reacționează vehement. 

Mai exact, prin Rada Centrală, Parlamentul din Ucraina, țara vecină protesta împotriva actului Unirii, folosind împotriva României termenul de ”anexare” a Basarabiei. Mărul discordiei a fost reprezentat de cetățenii ruteni din Basarabia, asupra cărora Ucraina solicita dreptu.

La rezoluția Radei Centrale, Guvernul României, prin vocea lui  Constantin C. Arion, ministrul de externe de atunci, trimite un răspuns în vara lui 1918.

Textul se regăsește publicat și în numărul 66 din 1918, al ziarului Drapelul. Organ național politic, ziar ca apare la Lugoj la început bisăptămânal, apoi, din 1907, de trei ori pe săptămână. Ulterior, din 1919, Drapelul devine cotidian.

(w670)

„Sfatul Țării”, voința întregii națiuni

Revenind la subiect, România amintește Ucrainei că Basarabia nu a fost anexată ci s-a unit cu patria mamă după un vot exprimat aproape în unanimitate de către „Sfatul Țării” al Republicii Democratice Moldovenești.

Totodată, România amintește că „Sfatul Țării” este o adunare ce „emană dela voința națiunii” iar decizia este una legitimă. 

Toate naționalitățile din Basarabia fiind reprezentate în „Sfatul Țării” în raport negreșit cu importanța lor numerică, minoritățile trebuie să se supună ca în orice adunare deliberativă, majorității. Guvernul român socoate că, în republica democrată a Ucrainei, nimeni nu va tăgădui principiul acesta.

De altmintrelea, e de observat că „Sfatul Țării” a fost ales în mod liber și anume într-un timp când nu era deloc vorba de unirea Basarabiei cu România”, se arată în nota Guvernului român.

Mai mult, România transmitea Radei Centrale din Ucraina că nu deținea nicio informație potrivit căreia în Basarabia ar fi existat vreo regiune unde populația să se fi declarant ucraineană și să fi solicitat alipirea de către Ucraina.

În continuare, România subliniază că, evident, „nu este de ajuns ca o poporație să se declare ucraineană pentru ca să și fie în realitate, iar guvernul român este convins că nu este nici în intențiunea Radei Centrale, nici în intenția guvernului ucrainean să strârnească și să întrețină în Basarabia agitațiuni și mișcări ale minorităților diferitelor naționalități împotriva marei majorități românești”.

În răspunsul oficial, România amintește Ucrainei că și în interiorul statului vecin există diferite naționalități ce se află în minoritate față de majoritatea ucraineană, situația pe care o acuză în Basarabia fiind identică.

(w670) 

Populație română dincolo de Nistru

Textul continua pe un ton mai dur și specifică un „fapt de netăgătuit” și anume că „dincolo de Nistru se găsește o numeroasă populație română, asupra căreia Basarabia românească și prin urmare România de astăzi, ar putea să invoce drepturi la fel cu acelea pe care Ucraina le revendică cu privire la Rutenii din Basarabia”.

România acuza Ucraina de că „pare îndreptată spre cuceriri” și invocă argumentul istoric.

Apel la Istorie

Oficialii români precizeazau că după după pacea de la Brest-Litowsk când Rusia a semnat ieșirea din Marele Război, o ieșire ce a fost mai degrabă o capitulare iar în urma păcii, care fusese factorul declanșator în ceea ce privește independența fostelor state din Imperiul Țarist, „Ucraina n-a afirmat niciun drept, fie asupra teritoriului, fie asupra poporației Basarabiei, socotită prin ea însăși ca un stat cu desăvâșire  deosebit, de care o desparte Nistrul, care pururea a fost vechea frontieră a Moldovei și a provinciei rusești basarabene după 1812, și este regretabil  că astăzi politica republicii democratice a Ucrainei pare întreptată spre cuceriri, pe care nu le îndreaptățesc nici istoria trecutului, nici principiile de drept.

Într-adevăr, Basarabia este din punctul de vedere istoric și etnic o țară română, care s-a ținut de coroana Moldovei, dela alcătuirea acestui principat în veacul al XIV-lea până în ceasul când Rusia țaristă ni-a răpit-o în 1812. Nu e de admis ca răpirea aceasta să continue, în total sau în parte contra ori cărei dreptăți”.

Promisiunea uitată a Ucrainei

În încheiere, ministrul de externe de atunci al României, Constantin C. Arion, amintește Ucrainei că în 19 ianuarie 1918 „i-a declarat generalului Coandă, care a fost acceptat la Kiev ca delegat al României, că guvernul democratic nu se potrivește, ca Basarabia să se unească cu România, dacă așa este voința ei, și că, mai mult, va da concursul acestei uniri”.

Textul semnat de reprezentantul guvernului României, încehie răspunsul către Ucraina, cu speranța că „protestările Radei Centrale nu vor avea să-i schimbe întru nimic sentimentele sale, și că România va putea să așeze în curând și să să întreție deapururi, legăturile de prietenie, ce trebue să domnească între cele două popoare vecine, care vor avea pe viitor multe interese comune”.

 

Material realizat prin Programul Cultural București - Centenar cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.







loading...
VOTEAZA ARTICOLUL
   Pozitive: +2    Negative: 0

TOP STIRI CELE MAI...


loading...







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.
Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

n-nxt.12