În emisiunea dedicată profesorilor de la DC News, criticul literar Daniel-Cristea Enache a declarat că fiul său, Matei, care este în prezent student în anul III la TU Delft, în Olanda, a ajuns acolo „printr-o mare șansă”.
Inițial, era vorba de Marea Britanie. Așa, au și mers împreună într-un tur al universităților din Marea Britanie. Doar că, povestește criticul literar, „ni se întâmplau tot felul de de ghinioane, aveam tot felul de semne pe care parcă Divinitatea ni le dădea pentru a ne muta gândul de la Marea Britanie. De pildă, avionul n-a putut să aterizeze unde trebuia să aterizeze din cauza condițiilor nefavorabile și a aterizat mult mai departe, într-un aeroport care se numea „Robin Hood”.
La Manchester, unde ajunsesem și stăteam într-o cameră foarte plăcută, a avut loc un scurtcircuit, s-a făcut foarte frig, întuneric și am plecat a doua zi dimineață mai devreme. Am fugit din Manchester ca să scăpăm cu viața. La Liverpool când ne îndreptam spre hotel a început să plouă și ni s-a rupt o pungă cu mâncare, ni s-a risipit mâncarea pe trotuar”.
Așa că, Matei, fiul lui Daniel-Cristea Enache, a ajuns să studieze la Universitatea din Delft.
„Până la urmă a venit ideea cu Universitatea din Delft, o universitate mai bine cotată și unde costurile sunt și mult mai mici decât în cazul Marii Britanii, de vreo patru ori mai mici.
Ce mă fascinează pe mine la universitatea la care învață Matei, este în anul III acum, este cât de exigentă e, cât de mult lucrează, cât de mult muncesc, cât de sus este ștacheta, ce valoare au notele acolo”, a mai spus criticul literar.
Ce înseamnă, de fapt, să studiezi la TU Delft
Daniel-Cristea Enache a povestit cu mândrie că la această universitate, „ștacheta e foarte sus”, comparând sistemul universitar olandez cu cel românesc.
„Acolo, după primul an, s-a curățat facultatea. 100 de studenți au plecat acasă pentru că nu luaseră note de trecere. Matei a plecat la sfârșitul lui august și a dat până acum vreo cinci examene foarte dure. I-au luat în focuri încă de la începutul anului universitar, față de sistemul românesc, în care de multe ori studentul și profesorul se înțeleg tacit și studentul zice lasă că învăț eu în sesiune. Ștacheta e foarte sus, mediul este foarte competitiv și educația nu e sub forma indulgențelor.
Dimpotrivă, este un filtru de exigență astfel încât, la sfârșitul facultații, acea diplomă pe care o primește un student, chiar să aibă o valoare. Nu să fie o hârtie frumos printată, colorată, pe care s-o fluturi în fața unui angajator și în care să ai note mari, date pentru că zâmbești frumos, pentru că ai un anumit nume, în general pentru lucruri care nu sunt pe linia ta de învățământ.
Matei și toți studenții de acolo au învățat foarte mult și la final, chiar va fi expert în Computer Science și nu unul care va flutura o diplomă”, a mai spus Daniel-Cristea Enache.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
