Când dai în loc să iei, primești fără să ceri! Ar trebui să fie crezul nostru, al tuturor, în orice am face. Doar că unii aleg, din disperare sau... din orice altceva - aș zice eu - să ia până și de la gura copiilor și animăluțelor fără stăpăn. Este și cazul unui bătrân pe care l-am surprins în timp ce s-a aplecat să ia din gura unei pisici capătul de salam la care amărâta aia slabă, fără coadă și fără un ochi, de nici 3 kilograme, rodea cu poftă la primele ore ale dimineții.
Foame mare sau nesimțire?
Da, nesimțit poți fi și față de necuvântătoare, nu doar față de semenii pe două picioare. I-o fi fost foame bătrânului, nu zic, dar de ce merg unii... până aici? Nu era nici măcar jumătate de salam sau un sfert (poate încercam să-i caut o scuză atunci!) ci, realmente, un rest cât nici jumătate din funia din capăt. Pesemne că bărbatul nu avea o situație financiară nefericită, altfel nu s-ar fi pretat la un gest atât de umilitor. Sau? L-ar fi luat și dacă avea burta plină? Eu cred că da. Pentru că așa trăiesc unii, cu plăcerea asta inexplicabilă de a-i priva pe alții (fie ele și animale) de tot ce au. Totul ca să aibă... și mai mult. Și spun asta pentru că știu că acest bătrân e permanent în fața și în curtea bisericii din cartier de unde pleacă zilnic cu sacoșe cu pomeni și uneori adună mai mult decât ar pune într-un coș de cumpărături un salariat cu doi copii acasă.
Atentat la pachețelul pentru pauza mare
Și ca și cum nu era de ajuns, la câteva zile distanță am asistat la o altă "nebunie" care m-a făcut să mă gândesc serios la bătaia pe cașcaval la reducere de alaltăieri, o imagine de altfel tristă dar, pe alocuri, "forțată". Nici noi n-am avut de toate în copilărie, dar nu mi-am văzut niciodată părinții sau bunicii să dea coate altora pe raion, să împingă și chiar să pună la pământ pe cei de lângă în vreo alimentară pentru ultimele ouă din cofraj, și alea pe cartelă.
Cum ziceam, mi-a fost dat să văd o bătrânică, cochețică altminteri, care părea că stă neclintită în fața unei covrigării. Credeam că așteaptă autobuzul sau pe cineva, nu că cerșește. La un moment dat, un copilaș de vârstă școlară își cumpără o plăcintă și dă să o bage în ghiozdan, cel mai probabil pentru a avea ce să mănânce la pauza de prânz. Doar că nu apucă puștiul să-și bage pachețelul în geantă că o aud pe femeie: "Hai, dă la mama plăcinta aia că așa mi-e foame... n-am mâncat nimic, puișorule!". Prima dată am crezut că e bunica lui sau poate vreun cunoscut. Copilul și-a ferit vizibil mâna și și-a tras mâncarea mai aproape de piept. Bătrâna a continuat: "Hai, puiule, dă-mi-o mie.... că n-am ce să mănânc." Copilul i-a spus ferm: "Asta e pentru mine, o mănânc la școală, mama mi-a dat bani să mi-o iau." Văzând că nu o scoate la capăt, bătrâna a întins mâna și i-a smuls copilului plăcinta pe care a vârât-o în buzunar și.... dusă a fost.
Mi-am zis: Doamne, ce-o mai fi și asta? Unii iau parizerul din gura pisicii, alții fură pachețelul de școală din mâna copiilor de-o șchioapă! Să fie foamea atât de mare sau altceva... și mai mare? Cum ar fi lipsa de omenie, de empatie, de educație, de bună creștere. Tare mi-e că-n inimile unor astfel de oameni zăngăne a tablă rece și-n loc de sânge curge zeamă de neam prost. N-am înțelegere și nici toleranță pentru cei care trag colțul de pâine din gura câinilor vagabonzi, darămite din mânuțele unui copil care probabil că a stat flămând la ore tot restul zilei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
