La emisiunea Părinți Prezenți, experta în educație timpurie Mira Loghin a arătat cum părinții privesc grupa mare ca pe o pregătire pentru școală și cer grădinițelor teancuri de foi cu bastonașe, litere și cifre. Acest obicei, numit „fetișul fișelor” de către specialiști, nu doar că nu ajută, dar riscă să blocheze tocmai abilitățile de care cel mic are nevoie în clasa pregătitoare.
Specialista atrage atenția că grupa mare reprezintă apogeul primilor ani de viață, momentul în care copilul își cunoaște cel mai bine colegii, capătă încredere în propriile forțe și se simte, în sfârșit, în largul său. Când adultul îi repetă obsesiv că timpul de joacă a expirat, copilul își pierde reperele de siguranță. Mira Loghin a descris la Părinți Prezenți, emisiune moderată de Loredana Iriciuc, presiunea inutilă pusă pe umerii celor mici.
„Grupa mare este ultimul an de copilărie mică. Este ultimul an în care copilul are posibilitatea să se joace într-un spațiu, într-un mediu de fapt pe care l-a construit niște ani de zile. Se află de cel puțin trei ani de zile în grădiniță, are prieteni, a învățat o mulțime de lucruri care îl ajută la conexiunea socială și mai ales îl ajută să se facă văzut și auzit, contribuie la proiectele care se întâmplă în grădiniță. Deci este anul în care el poate să se vadă cu adevărata lui valoare. Poate dacă a fost mai în spate în primii ani când a avut și dificultăți de acomodare în grupă, grupa mare îl lasă să fie cu adevărat în largul său. Este anul în care copiii fac cele mai multe achiziții sau le arată, le poți vedea în ultimul an de grădiniță.
De regulă părinții, pentru că se gândesc: «ok, vreau să-l pregătesc pentru școală, vreau deja să se gândească, să-i fie mai ușor atunci când intră la școală», au tendința să le spună: «Gata, este ultimul an de grădiniță, la toamnă vei merge la școală!» și totuși toamna este peste un an. Ce se întâmplă în acel moment? Țin copilul în viitor și nu în prezent, îl trimit iarăși cu un an înainte și nu acum, în acest moment.
Ultimul an de grădiniță este inclusiv despre cum îmi iau la revedere de la această etapă, dar nu în primele luni, aș zice în ultima lună. Ultima lună de grădiniță, iunie sau iulie depinde cum e la fiecare, este pentru a mă pregăti să-mi iau rămas-bun, să mă uit la tot ce a fost pentru mine grădinița în acești ani: prietenii, relații foarte frumoase, achiziții multe pe care copilul le-a deprins în acești ani, educatori, oameni adulți care au contribuit la creșterea și formarea lui. E ca o familie. Și ultima parte a anului școlar să fie dedicată «rămas-bun»-ului, și pregătirea cu adevărat pentru școală o faci când ai încheiat cu grădinița, adică poți să-ți cumperi ghiozdan sau uniformă, ca să vorbim ca pe timpuri, abia după ce ai încheiat grădinița”, susține Mira Loghin, autor de carte, fondatoare de grădiniță, trainer certificat în comunicare nonviolentă și specialist în educație timpurie.
Iluzia fișelor de lucru: ce contează cu adevărat când sună primul clopoțel
Copilul are nevoie de curaj să ridice mâna când are o problemă, nu doar de capacitatea de a memora mecanic cifre. Autoarea volumului „Grădinița pentru totdeauna” a arătat de ce să faci fișe întregi de bastonașe nu ajută deloc.
„Și mai este un lucru pe care îl văd important și asta am văzut-o în grădinița pe care o conduc de niște ani buni. Pregătirea școlarului sau viitorului școlar, o să-i spun așa, nu se face prin modalitatea: «Dragi copii, anul acesta o să ne pregătim pentru școală pentru că voi o să mergeți la școală și o să facem mai multe fișe, o să colorăm mai mult, o să desenăm mai mult și o să ne pregătim pentru că știți, o să faceți bastonașe».
Pregătirea pentru școală a copilului înseamnă ce? Capacitatea de a lucra în echipă cu alți copii, de a putea să ducă un proiect cap-coadă singur, de a putea să ducă un proiect cap-coadă împreună cu alți copii, de a avea o viziune și a o pune în practică. De exemplu, să desenezi ceva și apoi din desenul acela să coși o traistă sau un alt obiect. Nu mai vorbesc de partea de limbaj, de recunoașterea cuvintelor, de anumite sunete. Însă, ca să-l am pregătit pentru etapa asta de școală, am activități în acest an care îi antrenează aceste abilități. Nu este obligatoriu să mă apuc și să-i spun: «Astăzi predăm intrarea viitorului școlar în clasa zero», nu. Eu ca educator am nevoie să știu ce urmăresc, cum îl ajută pe acest copil să plece la școală”, explică Mira Loghin.
Mira Loghin: „Toată lumea se uită doar la cât de mult vei acumula”
Cel mai mare șoc pentru un elev din clasa pregătitoare vine din scăderea drastică a căldurii învățătorului. La școală, domnul sau doamna învățătoare trebuie să țină pasul cu o programă rigidă, iar nevoile sufletești ale copilului cad pe locul doi. Dacă copilul nu știe să spună un „NU” ferm sau îi este rușine să spună că îl doare ceva, el riscă să nu se poată adapta cum trebuie la cerințele noului colectiv. Mira Loghin a tras un semnal de alarmă legat de fantezia adulților care visează mici genii pe bandă rulantă.
„Și un lucru foarte important pe care eu îl consider esențial este, unu: să știe să ceară, să știe să spună «da» sau «nu», să aibă o atitudine de a ajuta, de a contribui la binele celorlalți, de a-și aduce aportul, contribuția, și de a putea recunoaște ce trăiește în acel moment, emoțiile: «Sunt trist, sunt supărat», și să fie deschis să găsească împreună cu ceilalți și alte strategii pentru nevoile lui.
Pentru că atunci când mergi la școală este mai dificil să primești, să zic, grijă și atenție pentru partea asta. Nu că n-ar fi necesar, este foarte necesar, dar știu că este mult mai greu să primești atenție și grijă pentru partea ta emoțională când toată lumea se uită doar cât de mult vei acumula tu și cât de mult bine vei face toate acele cerințe. Uneori râd, și de ce? Pentru că părinții își doresc atât de mult de la copiii lor încât uită că ei sunt într-un proces de învățare. Dacă am putea să aducem pe lume niște copii care să știe să vorbească, să fie genii din prima, să fie minunați la școală din primul an, ar fi extraordinar, dar mă întreb ce am mai face noi atunci? Nu ne-am plictisi oare?”, conchide experta.