Curios din fire, intră și iese după câteva ore bune, absolut încântat. Îşi rezolvă treburile şi se-ntoarce în sat.
- Ei, Ioane, cum o fo\' la spital?, îl întrebară consătenii lui la întoarcere.
- La spital o fo\' cum o fo\', da\' să vedeţi voi grădina zoologică ...
- No\', ce-i aia?
- E un loc aşa, mai mare, unde vezi tăt felu\' de animale, care de care mai trăznite ...
- Ce animale?
- Păi, de-un exemplu, zebra.
- Cum îi zebra?
- Cum să vă spui io ... ? Ştiţi măgaru\' lu\' Vasile, ăla ce paşte pe şanţ?
- Da!
- Ei, zebra seamănă cu măgaru\' lui Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră.
- Nu se poate ...
- Zebra ca zebra, da\' să vedeţi voi girafa ...
- Cum îi girafa?
- Girafa îi ... Ştiţi măgaru\' lu\' Vasile?
- Cum să nu?
- Girafa seamănă la trup cu măgaru\' lu Vasile, da\' are nişte picioare de doi metri şi un grumaz de tri.
- Nu se poate ...
- Ba se poate! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu ... .
- Cum îi hipopotamu\'?
- Apăi, cum să vă spui io ... Ştiţi măgaru\' lu\' Vasile?
- Ştim, știm!
- Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el.