După ce s-au plimbat și au tot căscat gurile, li s-a făcut foame, iar Marin îi spune lui Jan:
- Hai, bă, să intrăm într-un restaurant să mâncam și noi ceva!
- Ești nebun!? Cum crezi tu, mă, c-o să cerem noi de mâncare?
- Lasa, mă, că știu eu ceva franceză ... . Ce, crezi că e mare diferență între olteneasca noastră și franceză?
Șe așează oltenii la masă, vine chelnerul și începe Marin:
- Două ciorbeloa de peștoa și două fălcea de purcea! Și mai dă-ne și-un vinoa.
Chelnerul, ascultător, pleacă și îi servește ca la carte, cu tot ce a cerut Marin.
La achitarea notei de plată, Marin, mândru de reușita sa, îi spune lui Jan:
- Vezi, mă, că de nu eram eu deștept, rămâneam nemâncați ...
Chelner se uită la ei și reacționează:
- De nu eram eu din Calafat, mâncați voi un c*c*t!