Cel puţin asta scriu jurnaliştii de la The Economist, care spun că tactica armatei ucrainene, de a ataca vasele ruseşti folosindu-se de vehicule navale fără echipaj reprezintă o schimbare majoră în războiul naval convenţional.
Pe 21 septembrie 2022, o bucată de metal a ajuns pe malurile de lângă Sevastopol. Lungă de 5 metri şi jumătate, aceasta făcea parte dintr-un USV (navă de suprafaţă fără echipaj, o dronă acvatică), aflată cel mai probabil într-o misiune de recunoaştere.
Pe 29 octombrie, o flotă formată din astfel de USV-uri, acompaniate de drone aeriene, au atacat baza navală de la Sevastapol, portul flotei ruse din Marea Neagră. Potrivit ucrainenilor, au fost înregistrate lovituri directe asupra navei-amiral Makarov, dar şi a altor două nave, provocând daune majore. Pe 18 noiembrie, o explozie a avut loc la un terminal petrolier din Novosibirsk, iar rapoartele iniţiale arată că de vină a fost tot o navă similară.
"Pentru mulţi, aceste atacuri marchează începutul unei noi ere în războiul naval", a scris H.I Sutton, autor şi analist naval. De altfel, Ucraina a şi anunţat că are de gând să construiască 100 de astfel de nave comandate de la distanţă.
Până la atacul Ucrainei asupra flotei ruse din Marea Neagră, legarea de bombe de bărci controlate de la distanţă a fost resursa unor forţe neregulate. Iran a făcut câteva teste în acest sens în 2017, când a atacat un petrolier saudit. Dar lucrurile au fost puse cu adevărat în mişcare de Houthi, un grup de rebeli anti-guvernamentali din Yemen, care au folosit bărci fără echipaj pline de explozibili. Tot în 2017, o astfel de barcă a lovit fregata saudită Al Madinah, ucigând doi marinari. De atunci, conform datelor adunate de Harvard Haugstvedt de la Centrul de Cercetare a Extremismului din Universitatea Oslo, grupul Houthi a lansat alte 20 de atacuri asupra navelor comerciale şi a porturilor saudite.
În acelaşi timp, se folosesc şi drone subacvatice. În 2012, flota Israelului a fost ataactă de ceea ce a fost descris ca un submersibil echipat cu bombe, la doar câteva minute de la lansarea în Marea Mediterană. Atacul a fost revendicat de Hamas. Fiecare astfel de dronă are cel puţin 30 kg de explozibil.
Dar eforturile pentru crearea unui astfel de dispozitiv merg şi mai departe în timp. În 2012, marina americană a experimentat cu o barcă gonflabilă echipată cu rachete şi cu o mitraliere teleghidată. De atunci au fost cheltuite milioane de dolari pentru dezvoltarea USV-urilor, unele dintre ele fiind lungi cât un iaht şi fiind capabile să poarte la bord rachete de distanţă lungă şi alte arme controlate de la distanţă.
Grecia, China, Portugalia, Singapore, Coreea de Sud şi Turcia au dezvoltat şi ele USV-uri de-a lungul anilor.
Acum, însă, Ucraine pare să fi demonstrat că războiul naval este asimetric, într-un mod în care guvernele sunt încă nepregătite să îl contracareze.
Probleme la nivel internaţional
Niciuna dintre tehnologiile folosite de ucraineni nu sunt inaccesibile unor puteri militare de mică dimensiune sau unor grupuri non-statale. Potrivit unei analize făcute de H.I Sutton, USV-urile folosite de Ucraina au motoare de la ski-jet-uri, camere go-pro similare celor folosite de ciclişti, iar receiver-ul de semnal seamănă cu terminalele Starlink furnizate de Space X.
Ucraina afirmă că fiecare dintre aceste USV-uri costă doar 250.000 de dolari. O singură rachetă anti-navă, spre exemplu, are un cost de milioane de dolari. Fiecare barcă poate căra până la 200 kg explozibil, putând scufunda nave de dimensiuni mari.
Dar semne de îngrijorare nu ar trebui să fie doar pentru marinele militare, ci şi pentru navele comerciale. Măsurile de securitate de pe vasele comerciale sunt reduse la descurajarea unor atacuri prin răspunsuri non-letale, precum tunuri de apă sau semnale acustice, alături de sârmă ghimpată care împiedică urcarea străinilor la bord. Unele nave au şi paznici înarmaţi la bord, dar armele folosite sunt de calibru mic şi nu pot opri o dronă acvatică.
Şi infrastructura de coastă poate fi atacată. Şase din atacurile grupului Houthi au fost asupra porturilor civile şi asupra terminalelor petroliere. Unul dintre acestea a avariat semnificativ un petrolier din Singapore. Iar atacurile ucrainene asupra Novosibirskului arată că orice structură de pe mal, oricât de bine păzită, ar putea fi o ţintă.
Avantajele lipsei echipajului
Pentru că nu au nevoie de echipaj uman, USV-urile pot fi construite pentru a fi ascunse. Modelul ucrainean se ridică doar la câţiva centimetri deasupra nivelului mării, lucru care îl face aproape invizibil pentru radare şi camere. Diferenţa faţă de dronele subacvatice este că poate menţine contactul radio cu cel care o controlează (n.r. undele radio nu penetrează apa).
Lipsa echipajului înseamnă şi că USV-urile pot fi folosite cu mai multă îndrăzneală. Un grup care planifică un atac maritim în stil kamikaze bazat pe o persoană se poate trezi în situaţia unui eşec, din cauza temerilor. USV-urile, însă, nu au această problemă.
Cum opreşti un USV
O tehnică populară pentru doborârea dronelor aeriene este bruierea semnalului radio cu ajutorul unui dispozitive electromagnetice cu intensitate ridicată. Ar putea funcţiona şi în cazul USV-urilor, mai arată sursa citată.
O altă propunere este de a contracara dronele cu alte drone. O flotă de drone aeriene şi maritime ar putea fi folosite în scop de cercetare şi apărare, pentru a scana orizontul şi pentru a preveni atacuri din partea USV-urilor.
Craig Allen, comandant în Paza de Coastă a SUA, spune, însă, că "este posibil ca atunci când un USV intră în raza de acţiune a sistemelor defensive să fie prea târziu pentru a mai încerca să le opreşti. De aceea, detectarea lor este crucială. Este foarte greu să opreşti o ţintă ostilă care vine spre tine. Dacă sunt mai multe astfel de ţinte, deja treaba devine şi mai complicată".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
