Sos Mediterranee, Medici fără Frontiere şi Sea-Watch cer statelor UE să pună la dispoziţie o flotă adecvată de căutare şi salvare în centrul Mediteranei, gestionată la nivel instituţional, care să ofere un răspuns în timp util şi adecvat tuturor cererilor de asistenţă, împreună cu un plan pentru debarcările supravieţuitorilor.
Acesta este apelul ONG-urilor care în aceste zile se confruntă singure cu urgenţa din Mediterană. O urgenţă care, dincolo de naraţiunea politică, nu priveşte debarcările, ci siguranţa celor care întreprind călătoria pentru a ajunge pe coastele europene sfidând marea, scrie Rador.
16 bărci salvate în cinci zile
În cinci zile, nava SAR MSF Geo Barents şi nava SAR Sos Mediterranee Ocean Viking, în parteneriat cu Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, au salvat şaisprezece bărci aflate în primejdie, în timp ce săptămâna precedentă Sea -Watch 3 a salvat cinci ambarcaţiuni, pentru un total de 444 de persoane.
Vieţi la cheremul valurilor care, fără prezenţa navelor civile de căutare şi salvare, ar fi abandonate sorţii în apele internaţionale din largul Libiei, pe cea mai mortală rută de migraţie maritimă din lume.
"Neangajarea la nivel european a unei activităţi de căutare şi salvare în centrul Mediteranei, pe lângă întârzierile în alocarea unui loc sigur de debarcare, au subminat integritatea şi capacitatea sistemului de căutare şi salvare şi, prin urmare, posibilitatea de a salva vieţi. omeneşti", se arată în declaraţia comună.
"Creşterea capacităţii de răspuns, o necesitate esenţială"
"De la începutul verii echipa de căutare şi salvare MSF a efectuat trei misiuni pe mare. Din păcate, prima salvare a avut rezultate dramatice, cu aproximativ 30 de dispăruţi şi moartea unei femei. În prezent, având în vedere starea de necesitate, la bordul Geo Barents se află 659 de persoane, un număr mai mare decât capacitatea navei. Acum însă nu mai este suficient să umplem golul lăsat de instituţii în desfăşurarea unei operaţiuni de căutare şi salvare, iar creşterea capacităţii de răspuns în centrul Mediteranei este o necesitate esenţială" - a declarat Juan Matias Gil, şeful misiunii SAR MSF.
Activitatea ONG-urilor este îngreunată de lipsa de cooperare a autorităţilor libiene care "nu au răspuns aproape niciodată, neglijându-şi obligaţia legală de a coordona asistenţa. Mai mult, atunci când intervin şi interceptează ambarcaţiuni aflate în primejdie, autorităţile libiene îi returnează sistematic şi forţat pe supravieţuitori în Libia, ţară care conform Naţiunilor Unite nu poate fi considerată un loc sigur".
"A ţine persoanele salvate blocate pe mare, o nouă violenţă"
În ciuda lipsei severe de resurse adecvate de căutare şi salvare în această porţiune de mare, oamenii continuă să fugă din Libia pe mare, riscându-şi viaţa pentru a căuta siguranţă. În sezonul estival, când condiţiile meteorologice sunt mai favorabile pentru a încerca o călătorie atât de periculoasă, plecările din Libia sunt mai dese şi, prin urmare, este necesară o flotă adecvată de căutare şi salvare.
"A ţine persoanelor salvate blocate pe mare zile întregi în aşteptarea de a debarca într-un loc sigur este o nouă violenţă impusă celor care sunt deja extrem de vulnerabili. Ultima şi singura speranţă pe care o au este să poată scăpa din Libia, pe care o definesc adesea drept iadul pe pământ, traversând marea indiferent de riscurile pe care le întâmpină. Eliminarea operaţiunilor europene de căutare şi salvare adecvate şi competente în apele internaţionale din largul Libiei s-a dovedit letală şi ineficientă în prevenirea traversărilor periculoase" - spune Xavier Lauth, directorul operaţiunilor SOS MEDITERRANEE.
În timp ce Sea-Watch 3 a finalizat operaţiunile de debarcare a 438 de persoane în portul Taranto. iar pe 1 august, nava Ocean Viking a debarcat 387 de femei, copii şi bărbaţi salvaţi în Salerno între 24 şi 25 iulie, ambarcaţiunea Geo Barents încă aşteaptă o soluţie pentru supravieţuitorii salvaţi acum şapte zile.
"Pe lângă faptul că nu îşi îndeplinesc datoria de a salva oamenii pe mare, autorităţile europene întârzie deseori debarcările. Aşteptarea îndelungată îi oboseşte şi mai mult pe oamenii salvaţi: au supravieţuit în Marea Mediterană, dar acum în loc să găsească siguranţă, aşteaptă zile întregi în faţa uşilor închise ale Europei, înainte ca drepturile lor de oameni să fie respectate" - subliniază Mattea Weihe, purtător de cuvânt al SEA-WATCH.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
