„Persoanele surde sunt de obicei invizibile pentru comunitatea auditivă. Își trăiesc viața într-o lume fără sunet, dar nu sunt separate fizic de celelalte. Fiecare dintre aceste persoane cu deficiențe de auz are în spate o poveste, însă nimeni nu vrea să o audă” – acestea sunt cuvintele Monicăi. Le-a scris în lucrarea pentru examenul de licenţă la Facultatea de Jurnalism.
În cele ce urmează, DCNews vă prezintă povestea Monicăi, prin cuvintele unei persoane care i-a fost alături în momente importante, Ionica Tarău, interpret autorizat în limbaj mimico-gestual.
Monica a învăţat de mic copil că viaţa este o luptă permanentă. „La vârsta de opt, nouă ani, mama ei a avut un accident la muncă. Și-a pierdut mâna stângă. Atunci, Monica a suferit un șoc. Era mică. La acel moment, pe fond de stres, teamă, emoție, și-a pierdut auzul. Și-a pierdut vocea. În clasă, nu mai percepea cuvintele. Nu mai comunica, nu mai vorbea. Doamna învățătoare a recomandat familiei să se ocupe de ea. Monica a mers la școala de surzi până în clasa a VIII-A, acolo unde a mers și fiul meu”, a spus Ionica Tarău pentru DCNews.
Monica s-a pregătit intens și a devenit studentă. „A fost foarte greu, dar cu sprijinul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București, a fost ajutată de două interprete autorizate și un alt cadru didactic din Universitate. A fost sprijinită și de familie. Copiii care au sprijinul familiei reușesc în viață. Acolo unde familia se interesează, intervine și societatea civilă, și fac echipă, sigur va fi o reușită”, a explicat Ionica Tarău.
„Chiar din anul I de facultate a decis că va face lucrarea de licență la doamna Romina Surugiu, un profesor care îi e drag. Monica a învățat să urmărească știrile pe diferite canale și să le analizeze. Eu o văd ca pe un analist politic. În anul III, a fost foarte greu, mai ales pentru că a fost și perioada cu noul coronavirus. S-au ținut cursurile online. E greu ca interpretul să fie în același timp cu studentul. Erau ore la care eu nu eram disponibilă. Evident că am comunicat permanent cu conducerea Facultății de Jurnalism, cu coordonatoarea de proiect. Și… Monica reușit!”, a spus, cu mândrie și emoții, Ionica Tarău.
Tema aleasă de Monica are legătură cu drepturile persoanelor cu dizabilități privind procesul electoral. „Monica a constatat că surzii nu cunosc legea electorală, că fac poze în cabina de vot, pentru că nimeni nu le-a spus. Sau mulți dintre ei nu votează. Niciun program electoral nu este tradus pe înțelesul surzilor. De la acea constatare, a început munca Monicăi, de a analiza legea, de a căuta în lege. A mers la Biroul Electoral Central din Buzău. A început cercetarea. Acest proiect al ei va da de gândit înalților demnitari care ar trebui să aibă multă aplecare față de toți cetățenii din România!”, a zis Ionica Tarău.
Cuvintele Monicăi publicate în lucrarea la care a muncit cu mult drag: „Oamenii trebuie să înțeleagă faptul că surzii au o viață normală, se descurcă normal, cu singura diferență că ei nu aud și nu pot comunica verbal. În societatea românească este o problemă, pentru că nu se vede ce este cu adevărat în lumea surzilor. Mulți cred că a fi surd/surdo-mut înseamnă a fi analfabet, dar în dicționar nu se spune așa ceva. A fi surd înseamnă să ai o pierdere de auz, iar ”mut” înseamnă că nu ai voce. Din acest motiv, cred că o schimbare ar fi accesul la informare asupra legii electorale, ceea ce ar reprezenta un pas major spre normalitate într-o lume modernă.”
Monica are planuri mari și știe sigur că va reuși să schimbe lumea!
Nota pe care a primit-o? 9! Felicitări!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
