ANAF-ul, una dintre cele mai importante instituții ale statului - pentru că are ca principală atribuție colectarea taxelor, impozitelor și a celorlalte sume datorate bugetului public - face și ea parte dintr-un lanț de reforme întârziate.
În urmă cu doi ani, toate capetele de ziar anunțau „Digitalizarea ANAF” - asta ca măsură ce promitea să combată ineficiența statului de a colecta banii. La vremea respectivă (2022), Comisia Europeană spunea că „România rămâne pe ultimul loc în UE la colectarea TVA, înregistrând din nou cel mai mare deficit de încasare a acestei taxe din suma totală ce ar trebui colectată, estimat la 35,5%”.
L-am contactat pe profesorul de economie Mircea Coșea pentru a îl întreba dacă ANAF-ul a mai făcut pași în sensul digitalizării, având în vedere că o astfel de măsură, dacă este implementată temeinic și fără implicații politicianiste, ar putea contribui la o transparență a întregului sistem, putând fiind puse în lumină inclusiv firmele care fac evaziune.
„Din câte știu, s-au făcut câțiva pași foarte timizi și neimportanți. Părerea mea e că există o tergiversare sau întârziere din interese politice pentru că, în momentul de față, ca multe alte instituții ale statului, ANAF-ul are un rol politic. ANAF-ul protejează anumite formațiuni, anumite societăți și anumite interese din grupuri politice. Or, această protejare nu mai poate fi menținută dacă se digitalizează.
Digitalizarea înseamnă corectare foarte serioasă a realității, o imagine transparentă a ceea ce se întâmplă. Nu mai poți să faci joc politic. Această întârziere a digitalizării - care durează de mai bine de 10 ani - este și de interes politic.
Mai există o explicație care este, să zicem, de economie exotică.
Eu vă spun pentru că s-a mai practicat. A fost în perioada anilor 1960-1970 în Italia. În mod deliberat, s-a tolerat o colectare mai mică, adică o evaziune, pentru că ea menținea societatea în supraviețuire. Promova consumul în condițiile în care statul nu era capabil să rezolve marile deficite.
Astfel, tolerarea unei economii jumătate albă, jumătate neagră, o economie gri menținea societatea într-o stare de supraviețuire, evitând mari mișcări sociale. Nu știu dacă suntem în această ipostază în România, dar este o posibilitate pe care trebuie să o menționăm, pentru că ea a existat în istorie. Dacă a existat în alte țări, de ce să nu ne gândim că poate fi și la noi?”, a fost comentariul lui Mircea Coșea, pentru DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
