Gazdele sale, ştiind că este un om credincios, catolic îmbisericit, au inclus în program şi o Liturghie ortodoxă la o biserică istorică din Rădăuţi. Protia slujbei a avut-o Iustin Moisescu, viitor Patriarh, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Autorităţile locale au adus la slujbă până şi pionieri cu cravate roşii la gât ca să sugereze că în România există libertate religioasă. Se spune că premierul Chirac ar fi şi îngenuncheat la momentul suprem al Liturghiei, care este Prefacerea Darurilor.
După slujbă a avut loc o agapă, în cursul căreia Mitropolitul Iustin i-a spus oaspetelui său că, după Facultatea de Teologie Ortodoxă absolvită la Atena, a făcut vreme de doi ani studii de specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică de la Strasbourg şi că îşi aminteşte cu plăcere de acea perioadă (1934-1936). Premierul Jacques Chirac i-a propus atunci să trimită zece burse la aceeaşi facultate de la Strasbourg de care să beneficieze Biserica Ortodoxă Română. Într-un limbaj esopic, Mitropolitul Iustin i-a dat să înţeleagă că, dacă trimite zece burse nenominalizate, există riscul ca oficialităţile să-şi expedieze propriii oameni. Şi atunci, scoţând stiloul din buzunarul de la piept şi întinzându-i-l Mitropolitului, acesta a înţeles şi a completat o listă cu zece nume. Unul dintre beneficiarii acestor burse a fost tânărul teolog Daniel Ciobotea, astăzi Patriarh al Sfintei noastre Biserici, care a plecat la Strasbourg în 1976, studiind acolo doi ani (durata bursei).
Cine ar deschide nr. 3/1980 al revistei oficiale a Patriarhiei, „Biserica Ortodoxă Română", închinat celor 70 de ani de viaţă împliniţi de Patriarhul Iustin, poate găsi cel puţin două fotografii înfăţişându-l pe înaltul ierarh român cu premierul Chirac la masa dată după Liturghia de la Rădăuţi. Sunt vizibile în aceste clişee naturaleţea şi distincţia viitorului Patriarh, ceea ce nu e de mirare, întrucât câţiva ani mai târziu, cu prilejul vizitei preşedintelui grec Konstantin Karamanlis la Bucureşti, acesta i-a spus în gura mare la o recepţie dată de Ambasada elenă: „Aşa ar trebui să ne vorbim noi limba maternă, Sanctitate, cu eleganţa cu care o vorbeşte Sanctitatea Voastră". Acest episod mi-a fost povestit de unul din foştii miniştri ai cultelor.
Notă: Titlul aparține redacției
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
