Unii l-au considerat sfânt, alții nu au îndrăznit să vorbească prea multe despre el, rezumându-se la a spune că este nebun. Vorbim despre Petrache Lupu. Acesta avea anumite deficiențe încă din naștere, mai ales în ceea ce privește vorbitul. El l-ar fi văzut pe Dumnezeu undeva lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască, și că el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Din acel moment, viața ciobanului și a comunei avea să fie alta. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit pentru a se ruga.
VEZI ȘI: Și-a ascuns moartea. Cazul cutremurător al unui celebru medic român
Dan Ciachir, în cartea sa "Când moarte o epocă", povestește o întâmplare din copilăria sa. Scriitorul vorbește despre Petrache Lupu, omul pe care l-a întâlnit o singură dată în viață și a cărui privire nu avea să o mai uite nici până astăzi.
"Eram un copil de șase-șapte ani și mă aflam pentru o săptămână sau două în vacanță la una dintre surorile mamei care era medic de circumspecție la Maglavit. Își alesese la repartiție această comună, devenită faimoasă prin Petrache Lupu, pentru a fi mai aproape de bunicii mei care locuiau într-un sat din Dolj. Cam la două zile, după ce sfârșea consultațiile, mătușa mea îmi punea în mână un pui de găină și un cuțit cu care trebuia să ies în uliță și să opresc primul bărbat care îmi iese în cale, spunându-i: "M-a trimis domnișoara doctor ca să-mi tai puiul ăsta!".
Într-una din zile am ieșit ca de obicei pe uliță și am văzut apropiindu-se un om ca la 50 de ani, îmbrăcat la fel ca și ceilalți țărani: în pantaloni groși de dimie, surtuc și încălțat cu opinci; un bărbat blajin care s-a oprit imediat ce m-am postat în fața lui. În timp ce mă pregăteam să rostesc cuvintele pe care ajunsesem să le spun ca pe o poezie, am simțit cum mi-au fost smule din mâini găina și cuțitul. Săriseră femeile așezate pe bancă la poartă, vociferând: "E Sfântul! Sfântul! Cum să taie Sfântul păsări, măi copile?" Omul pe care îl oprisem se uita la mine cu căldură. Nu părea contrariat și nici un fel de reproș nu se citea pe chipul lui. Apoi a pornit mai departe cu același umblet liniștit. Abia când am reintrat în dispensar am înțeles gafa. Îl oprisem pe Petrache Lupu, a cărui privire limpede și liniștită mi-a rămas întipărită în minte până în ziua de azi", scrie Dan Chiachir în cartea sa "Când moare o epocă".
VEZI ȘI: Refugiu monden în comunism. Unde se ascundeau vedetele din România
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
