Ne dăm seama de valoarea unui om abia atunci când pleacă. La Dumitru Tinu nu a fost așa. Toți cei care l-au cunoscut îi sunt recunoscători pe viață, chiar dacă unii l-au uitat, chiar dacă unii își aduc aminte de el în momentul când mai trece un an de la nașterea sa. Este greu de vorbit la trecut despre Dumitru Tinu. Este greu de vorbit la trecut despre Dumitru Tinu chiar și de către cei care l-au cunoscut doar din povestiri. Și de asta s-au ocupat mulți oameni frumoși care au avut grijă să nu se aștearnă uitarea peste numele său.
Pe 21 octombrie a fost o zi de reflecție asupra trecutului și viitorului presei românești, dar câți oare și-au făcut timp pentru acest lucru? Dar nu este un moment de răfuială sau reproșuri. Este un moment care ar trebui să ne facă să ne întrebăm cum ar fi arătat presa românească dacă Dumitru Tinu încă mai scria. Probabil, cu mai puțin galben de la breaking news și cu mai multe vedete ale presei românești, așa cum ar fi reușit el să le crească. Dumitru Tinu a creat o şcoală de gazetărie, a "mirosit" talente, fiind jurnalist de politică externă, corespondent de front, şef de secţie, editorialist, director şi, după '89, proprietarul celui mai important cotidian din România.
”78 de ani de la naşterea tatălui meu. În curând, volumele omagiale – Dumitru Tinu” - a scris Andrei Tinu pe Facebook
Andrei Tinu are o datorie: să-i ducă numele mai departe, să îi continue opera şi să o facă cunoscută generaţiilor actuale. L-am întrebat pe fiul celui mai mare gazetar despre ce volume e vorba. ”Volumele omagiale, ce vor fi publicate cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la nașterea lui Dumitru Tinu, vor cuprinde articolele, analizele și editorialele pe care tatăl meu le-a publicat în ,,Scînteia" și în ,,Adevărul", precum și o serie de interviuri, mărturii, declarații și aduceri aminte ale unor colegi și prieteni”, a spus Andrei Tinu pentru DC News.
Pentru Andrei, faptul că este fiul lui Dumitru Tinu a însemnat enorm. I-a furat, fără să-și dea seama, rigoarea și calmul proverbial.
”Dumitru Tinu nu era un părinte insistent, cicălitor, agasant... Îți atrăgea atenția că ai greșit, că nu ești pe drumul cel bun cu blândețe. Am deprins de la el dragostea față de carte, i-am moștenit calmul, tenacitatea și, pe de altă parte, ambiția. Tata a fost un om ambițios, care și-a propus și a reușit să își depășească limitele, să devină un om respectat”, a zis Andrei Tinu într-un interviu pentru DC News.
”Spuneam cu ceva timp în urmă că povara numelui Tinu este una extrem de grea, dar e o "dulce povară". Calitatea de fiu al lui Dumitru Tinu te obligă să fii extrem de atent la ceea ce faci și ce zici. A purta numele Tinu e o provocare, o invitație pentru noi, copiii lui Dumitru Tinu, să ridicăm ștacheta autodepășirii cât mai sus. Moștenirea e grea și frumoasă deopotrivă și sper că o voi duce mai departe cu demnitate”, a mai zis Andrei Tinu.
Întrebat ce a rămas în presă după dispariția unui om care a marcat jurnalismul românesc, Andrei Tinu ne-a zis:
”Presa nu mai e cea de pe vremea lui Dumitru Tinu. Spunea cineva - prietenul și profesorul Antonio Momoc, dacă nu mă înșel - că jurnalismul în forma sa pură a murit odată cu moartea tatălui meu (2003). Cauza principală e aceea că ancheta de calitate, știrea bine documentată, scriitura frumoasă au fost înlocuite de rating și de breaking news. Presa s-a tabloidizat și continuă să se tabloidizeze”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
