Mergem la „The Pub” să mâncăm mămăliguță cu ciuperci și la „The Barber Shop” să ne tundem.
De ce mergem la „The Pub” să mâncăm mămăliguță cu ciuperci și de ce frizeria de cartier a devenit „The Barber Shop”? Pornind de la scandalul merdenelelor, jurnalistul Val Vâlcu, într-un dialog cu sociologul Bogdan Bucur, a vorbit la DC News despre o contradicție interesantă a societății românești și anume aspirația către stilul de viață occidental care se lovește de puterea reală de cumpărare.
Discuția a început într-o notă amuzantă, de la moda denumirilor străine care a cuprins restaurantele, cafenelele și chiar frizeriile din România.
„Vreau mămăliguță cu ciuperci. Mă duc la The Pub”, a zis, ironic, Val Vâlcu.
„Am ajuns să avem meniuri în București și în italiană. Nu ați văzut la toate trattoriile astea? E în italiană meniul”, a zis sociologul Bogdan Bucur.
Nici clasica frizerie de cartier n-a scăpat de occidentalizare: „The Barber Shop. Nu mai sunt frizerii. Nu mai sunt „La Nelu”, „La Stelu”, „Foarfeca și briciul”. Acolo m-aș duce dacă ar fi unul”.
Scandalul merdenelelor, o posibilă întoarcere spre „autohton”
„Și poate scandalul margarinei îi face să se aprindă un beculeț: „Ia să merg pe chestiile astea autohtone”, a zis jurnalistul Val Vâlcu.
Dincolo de glume, Bogdan Bucur a mutat însă discuția către cifre și către puterea de cumpărare a românilor.
Sociologul a explicat că simpla observație a restaurantelor și cafenelelor pline din anumite zone ale Bucureștiului poate crea o imagine înșelătoare asupra nivelului de trai al întregii populații.
„De aceea e bine să ne întoarcem la cifre pentru a înțelege și care sunt posibilitățile populației. Eu mă tot uit inclusiv pe datele pe care le comunică Eurostat (...) Că n-ai cum să privești societatea doar uitându-te așa, cu ochiul liber, pe stradă. N-ai de unde să vezi situația statistică, media populației”, a spus Bogdan Bucur.
Realitatea din spatele cafenelelor pline: România, pe ultimul loc în UE la posibilitatea de a-și permite o vacanță
„Suntem ultima țară din Europa. Mă uitam și la posibilitatea de a pleca în concediu, să facem turism o săptămână. 20-24% din populație... adică, totuși, doar atât dintre români își permit să plece într-o călătorie de câteva zile în concediu. Vârful piramidei, care depășește salariul mediu pe economie, este foarte limitat. Avem o pătură foarte subțire, de 24%, cea mai importantă parte a ei se duce către 9.000 de lei, contract de muncă, și o ultraminoritate de 3% sare de 3.000 de euro.
În mod indubitabil, cel puțin o dată pe an, fiecare persoană adultă ar trebui să cumpere cel puțin o carte. Nu mai vorbesc de faptul că ar trebui să citească câteva”, a zis sociologul.
„După ce că n-am bani, mă mai și pedepsești? Mă pui la citit?”, a zis, ironic, Val Vâlcu.
„Ar trebui să avem un anumit consum în ceea ce privește opera, un anumit tip de muzică de calitate, un anumit tip de consum alimentar. Dar în spatele acestui tip de consum stă și o anumită disponibilitate financiară și un anumit tip de educație, pe care noi nu le livrăm ca societate”, a zis
„Aspirațional. Mă duc la Mița Biciclista ca să mă croissantez. Păi, dar la operă de ce nu mă duc aspirațional, să fiu și eu ca bogații ăia din Occident, care plătesc o mie de euro să-l vadă pe tenor?”,
„Nu plătesc o mie de euro. Am fost eu anul recent chiar la Opera Garnier din Paris. Tariful ajunge undeva puțin sub 200 de euro, era biletul de clasa I. Am fost chiar la „Dama cu camelii”, care este un balet modern făcut după Alexandre Dumas. Echivalentul a ceea ce astăzi avem „Traviata”, dar „Traviata” este, bineînțeles, operă, repertoriu liric, și au dezvoltat recent și un balet modern pe „Dama cu camelii”. Și biletul l-am avut în mână, vă dați seama că l-am cumpărat: 160 de euro. Deci nu e o mie de euro, dar e foarte bună observația dumneavoastră. Să știți că în București toate spațiile clasice de consum cultural, mă refer la cele două pe care le știu foarte bine și le frecventez permanent, Ateneul Român și Opera Națională București, merg extraordinar de bine”, a zis sociologul Bogdan Bucur.
Doar că... sunt extraordinar de puține.
Vă invităm să urmăriți interviul integral. Îl găsiți la începutul articolului.