Aceștia solicită Comisiei Europene să acorde prioritate acestei afecțiuni în cadrul politicilor de sănătate publică și al programelor de finanțare.
Endometrioza, o boală ginecologică frecventă și adesea invalidantă, afectează aproximativ 14 milioane de femei în Europa și este asociată cu dureri cronice, infertilitate și o povară economică uriașă. Potrivit estimărilor, costul concediilor medicale cauzate de endometrioză se ridică la 30 de miliarde de euro anual în Uniunea Europeană.
În textul propunerii, inițiatorii subliniază faptul că din cele peste 145.000 de proiecte finanțate la nivelul UE, doar 27 (0,02%) vizează cercetarea în endometrioză, o proporție considerată „complet inadecvată” în raport cu impactul social și economic al bolii.
Ce solicită Parlamentul European:
Creșterea finanțării europene alocate cercetării în domeniul endometriozei, supranumită „cancerul care nu ucide”;
Prioritizarea sănătății și fertilității femeilor în cadrul programelor europene de sănătate;
Campanii de conștientizare în statele membre privind diagnosticul precoce și impactul endometriozei;
Investiții în soluții medicale inovatoare care să ofere tratamente eficiente și accesibile.
Propunerea este semnată de mai mulți europarlamentari din diferite grupuri politice, inclusiv Tomasz Froelich, Virginie Joron, Paolo Borchia și Katarína Roth Neveďalová, care atrag atenția că subfinanțarea cronică a acestei boli reflectă o lipsă de atenție sistemică față de sănătatea femeilor în Europa.
Dacă rezoluția va fi adoptată, Comisia Europeană ar putea fi presată să recalibreze prioritățile de finanțare începând cu următorul cadru financiar multianual și să includă endometrioza ca temă-cheie de cercetare și prevenție.
Mesaje principale din partea europarlamentarilor:
András Tivadar Kulja (PPE):
„Endometrioza nu este doar o menstruație dureroasă, ci o afecțiune invalidantă care poate duce la infertilitate și afectează profund viața femeilor. În Ungaria, statul a oferit doar promisiuni. Lipsesc campaniile de educare, diagnosticarea timpurie și accesul la tratament. Femeile nu trebuie să mai sufere în tăcere”.
Maria Grapini (S&D, România):
„Este o boală ignorată de prea mult timp. Și îmi amintesc că în 2023 am adresat scrisori și întrebări cu solicitare de răspuns oral Comisiei. Totuși, milioane de femei trăiesc în tăcere, fără diagnostic, fără tratament adecvat. Această lipsă de recunoaștere arată clar cât de profund este decalajul de gen în cercetare, finanțare și în prioritățile politicilor publice de sănătate.
Eu cred că nu se mai poate ignora această realitate și avem nevoie de investiții în cercetare specifică pe sănătatea femeilor, formare medicală care să includă în mod serios bolile ginecologice. Simptomele, știți bine, sunt și la alte boli și de multe ori nu se cunosc. Apoi, educație sanitară. Femeile, mai ales în mediul rural, să poată să știe că trebuie să meargă. Prevenția este totdeauna mai bună decât tratamentul. Din păcate, această boală duce și la infertilitate și știm bine ce decalaj demografic, ce cădere demografică avem în Uniunea Europeană.
Doamnă comisar, eu m-aș bucura dacă ne-ați da un răspuns. Concret, ce măsuri putem lua? Parlamentul European a calculat costuri de 30 de miliarde de euro pe concedii medicale. Și nu e vorba atât de problema banilor, cât de problema infertilității, suferinței femeilor. De aceea, vă rog, doamnă comisar, veniți către Parlament cu niște răspunsuri concrete. Ce măsuri vrem să luăm pentru această boală a femeilor, femei care suferă de mult timp în tăcere?”
Tilly Metz (Verzii/ALE):
„Femeile cu endometrioză sunt tratate ca ipohondre. Suferă în tăcere. Avem nevoie de mai multă cercetare, de conștientizare și de o schimbare de paradigmă în medicina dominată de bărbați”.
Chiara Gemma (ECR):
„Endometrioza e tratată cu superficialitate. Dacă ar afecta bărbații la fel de frecvent, am avea deja linii de tratament clare. Avem nevoie urgent de o strategie europeană pentru recunoașterea acestei boli”.
Vytenis Andriukaitis (S&D):
„E revoltător că sănătatea femeilor e lăsată la finalul agendelor Parlamentului. Avem nevoie de finanțare consistentă, concedii menstruale plătite și tratamente gratuite pentru infertilitate. E vorba de demnitate și dreptul femeilor la o viață sănătoasă”.
Billy Kelleher (Renew):
„Femeile așteaptă în medie 8 ani pentru un diagnostic. Trebuie să trecem de la o abordare medicală centrată pe bărbați și să ascultăm experiențele femeilor. Avem nevoie de finanțare, linii comune de tratament și de eliminarea stigmatului”.
Margarita de la Pisa Carrión (PfE):
„S-au cheltuit sute de miliarde pe politici de gen, dar nu și pe sănătatea reală a femeilor. Endometrioza afectează 1 din 10 femei, iar diagnosticul timpuriu lipsește. Avem nevoie de redirecționarea fondurilor spre cercetarea acestei boli”.
VEZI ȘI: Boala pentru care în România NU primești concediu medical, dar în Portugalia da. De ce tot mai multe femei aleg să demisioneze și să trăiască doar din venituri pasive
În România, dacă ai endometrioză, șefii nu te înțeleg.
În România, mii de femei care suferă de endometrioză sau adenomioză continuă să muncească, chiar și în zilele în care durerile sunt invalidante. Deși în alte țări europene, precum Portugalia, femeile au dreptul legal la concedii medicale specifice, în România realitatea este dură: durerea e trecută sub tăcere, iar empatia din partea șefilor lipsește. Chiar dacă există zile când abia reușești să stai în picioare și să te concentrezi, ți se spune: „toate femeile au dureri menstruale, nu e o scuză să nu muncești”.
Endometrioza este o boală cronică, dureroasă, care afectează fertilitatea, calitatea vieții și sănătatea emoțională, dar este adesea minimizată sau confundată cu simple crampe menstruale. Fără o legislație clară privind zilele de concediu adaptate specific acestor afecțiuni, femeile sunt forțate să aleagă între sănătatea lor și locul de muncă.
De multe ori, femeile, mai devreme sau mai târziu, după ce ajung să aibă venituri pasive (cum ar fi din chirii) aleg să-și dea demisia
De multe ori, femeile, fie în jurul vârstei de 30-40 de ani, fie mai devreme dacă sunt foarte bine organizate, ajung într-un punct în care au construit o sursă de venituri pasive. Poate că au cumpărat imobiliare și le închiriază. Poate că investesc constant în acțiuni sau fonduri care le generează dividende. Poate că și-au creat un business care funcționează aproape autonom: un curs online, un eBook, o franciză sau un magazin automatizat.
Și atunci apare întrebarea inevitabilă:
„De ce să mai stau 8 ore pe zi într-un job care mă consumă, dacă pot trăi bine din altceva?”
Pentru multe femei cu endometrioză sau adenomioză, locul de muncă nu e doar o sursă de venit, ci și un spațiu de presiune continuă, multitasking forțat și, adesea, subapreciere. Ele jonglează cu livrabile, emailuri, ședințe, uneori și cu rolul de mamă sau parteneră, totul într-un sistem care rareori le oferă pauză sau recunoaștere reală.
Așa că atunci când apare o alternativă financiară stabilă, chiar dacă modestă, aleg să își reseteze viața. Nu din lene, ci din conștientizarea profundă a faptului că timpul e mai prețios decât salariul.
Ce înseamnă venituri pasive, în concret?
Chirii. Poate au cumpărat garsoniere și le închiriază cu 400–500 euro/lună.
Investiții bursiere. Portofolii diversificate sau acțiuni.
Business-uri semi-automatizate. E-bookuri, cursuri video, site-uri de afiliere, produse pe Etsy sau Amazon.
Drepturi de autor, muzică, fotografie. Pentru cele creative.
Proiecte care generează venit recurent fără prezență zilnică (abonamente, licențe etc.).
Pentru unele femei, e nevoie de 1.000–1.500 euro lunar ca să se simtă în siguranță. Pentru altele, e vorba mai mult de controlul asupra propriului timp decât de cifre fixe.
Concediu în Portugalia vs. România
În timp ce în Portugalia, de exemplu, femeile pot beneficia de 3 zile pe lună de absență plătită pentru dureri severe cauzate de endometrioză sau adenomioză, în România nu există nicio prevedere în Codul Muncii care să țină cont de aceste boli.
În loc de sprijin, primești ridicări din sprânceană. În loc de empatie, ți se cere prezență. Realitatea femeilor cu endometrioză este tăcută și ignorată. Tot mai multe voci cer introducerea unor norme legale care să protejeze drepturile femeilor cu afecțiuni ginecologice cronice, dar până atunci, mii de românce continuă să îndure durerea în spatele tastaturii, pe scaunul de birou sau în picioare, fără sprijin, fără înțelegere.