"Voiam sa scriu in continuare despre dezbaterile de la Shanghai cand am aflat despre moartea Regelui Mihai. Cu moartea sa, se incheie (sau incepe) o legenda. O figura emblematica a destinului romanesc timp de un secol, cu dictaturi, cu razboi, cu camarila, cu legionari, cu sovietici, cu comunisti, cu o familie complicata. Spectator, multe decenii, din Elvetia, dar implicat de altii, inevitabil, in jocuri politice.
L-am cunoscut, mai intai, indirect, prin tatal meu, care, si el, a invatat la Liceul militar de la Manastirea Dealu si care imi vorbea despre un personaj retras si timid. Cu ocazia primei vizite pe care a efectuat-o in Romania, m-am ocupat, ca ministru de externe, de stabilirea masurilor organizatorice necesare, stabilind legatura cu Ministerul de Interne.
Imi vin in minte insa, mai ales, contactele pe care le-am avut in perioada in care am condus guvernul. Nu pot uita naturaletea cu care a acceptat sa ajute eforturile derulate pentru intrarea in NATO si derularea negocierilor cu UE. In acest sens, a acceptat sa ajute la promovarea intereselor romanesti pe langa familiile regale din monarhiile europene. Nu pot sa uit nici faptul ca la initiativa mea de a repatria osemintele regelui Carol al II-lea, tatal sau, pentru care avea -pe buna dreptate – o aversiune personala, a acceptat acest demers, intelegand ca si acea perioada (cu bune si cu rele) face parte din istoria Romaniei. Asa cum nu voi uita discursul sau din Parlamentul Romaniei, la implinirea varstei de 90 de ani si mai ales ultima fraza pe care a rostit-o atunci.
Una din amintirile mele cele mai dragi este insa momentul in care, in 2003, a urcat pe scena Operei romane pentru a-mi inmana titlul de „Om al anului”.
Se incheie, astazi, ultima fila din al doilea razboi mondial, se incheie si o etapa din razboiul rece dar mai ales se incheie una din optiunile care ar fi fost posibile dupa 1990. Acum cand lucrul acesta nu mai este posibil, unii se intreaba cum ar fi fost…
Regele Mihai va ramane o figura emblematica pentru istoria zbuciumata a Romaniei din ultimul secol, cu suferinta imprimata pe fata, cu voce molcoma, de poveste, dar cu coloana vertebrala neincovoiata de vremuri.
Dumnezeu sa-l odihneasca!" a scris Adrian Năstase pe blogul său.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
