Gabriela locuia în comuna Vintilă Vodă (Buzău) și avea o boală necruțătoare. Din păcate, oricât s-a luptat să trăiască, soția preotului a murit. Despre durerea de a-ți pierde soția în tinerețe, a vorbit Iulius Paul Negoiță care a fost martor la această despărțire dintre Gabriela și Liviu Pârlog.
„Tristă este plecarea de aici a unuia dintre soți. Trist să-i acoperi tu chipul cu pânza albă, după ce i-ai ridicat voalul în fața Altarului. E dureros ca mâna pe care ai strâns-o cândva, tot în mijlocul Bisericii, să fie rece și fără răspuns la mângâieri.
Din ziua aceea nimic nu mai poate fi ce a fost, chiar dacă ai avea mii de motive de bucurie. O umbră de tristețe pe care nimeni nu o va ști, va veni cu orice clipă mai bună a vieții.
E clar, ceva din tine pleacă în veșnicie. Nimic aici nu mai are gustul pe care l-a avut. Nimic, absolut nimic, iar cine joacă altfel rolul viului rămas, disimulează.
Ceva în suflet nu se va vindeca niciodată, iar plecările în tinerețe lasă urme mai adânci decât s-ar crede. Deși la tinerețe există consolarea refacerii vieții, viața nu se mai reface. Va fi mereu acolo trecutul, cu frumusețile și neputințele lui.
Am privit gingășia cu care i-a mai dăruit ceva la plecare. Două semne mici: un potcap așezat pe brațul drept unde a stat fruntea veselă sau poate apăsată de gânduri și un șir minuscul de metanii, o brățară.
Simțeam demnitatea, împăcarea, durerea, dar și sentimentul neputinței. Să-ți moară celălalt în brațe și tu să nu poți face nimic, absolut nimic. Să-l conduci la marea plecare și să nu-i poți pune mare lucru la el… Ce să faci tu cu ce rămâne?! Fiece obiect îi va striga numele și va cere să fie atins de cel puțin doi.
Dragii mei, trăim prea puțin să nu ne bucurăm unii de alții. Plecăm și oricât am vrea să mai rupem o clipă nu mai avem de unde ,când vine vremea despărțirii. E clar, ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată!
Am fost doar spectatori în lacrimi. Atât poți face după margine. Doar atât...
…………….
Nu-i putem da nimic celui rămas astăzi aici. Sau... pentru moment îi dăm pentru că i-am fost alături. Dar, peste câteva zile, când se va trezi singur, doar el își va ști lacrimile.
Azi, la final, a făcut legământul viitorului, atât cât a mai rămas. L-am simțit din privire făcându-l acolo, lângă golul de humă și lângă trupul de ceară. Momentul mi-a amintit și de primul legământ. Parcă ieri a fost... Atunci a fost frumos, acum a fost solemn...
Totul va continua ca după o ieșire din scenă, nu ca după un deces. Alinări spirituale sunt și vor fi în viitor, dar nimic nu va putea înlocui legământul dragostei, care nu se va stinge niciodată.
Partea cealaltă nu a murit, ci a plecat în veșnicie și așteaptă, privind cu blândețe – cu o blândețe la fel de mare ca cea de aici-, drumul singur al celui rămas, care probabil va păși într-o lume în care lipsa jumătății nu-l va face să fie stingher.
De acum, crucea rămâne pe umerii unuia singur și poate că, din când în când, va mai veni și celălalt în vis să i-o mai sprijine. Noi, ceilalți, ne-am întors deja la ale noastre...”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță.
VEZI ȘI: Paștele Blajinilor 24 aprilie 2023. Preotul Negoiță: Nu căutați în calendar pentru că n-o să găsiți. Eu țin la această sărbătoare - https://www.dcnews.ro/pastele-blajinilor-24-aprilie-2023-preotul-negoita-nu-cautati-in-calendar-pentru-ca-n-o-sa-gasiti-eu-tin-la-aceasta-sarbatoare_913471.html
VEZI ȘI: Apocalipsa - sfârșitul lumii. Prof.dr. Miron Bogdan vine cu exemple când oamenii au fost cuprinși de groază: Nimeni nu o să mă creadă / video - https://www.dcnews.ro/apocalipsa-sfarsitul-lumii-prof-dr-miron-bogdan-vine-cu-exemple-cand-oamenii-au-fost-cuprinsi-de-groaza-nimeni-nu-o-sa-ma-creada-video_912796.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
