După pandemie, tinerii au început să evite tot mai mult discuțiile directe și apelurile telefonice. Unii se tem să răspundă la telefon pentru că se așteaptă la vești proaste sau nu știu ce să spună pe moment.
Gabriel Zanfir, medic rezident în psihiatrie, psiholog clinician autonom și psihoterapeut de orientare cognitivă și comportamentală cu drept de liberă practică, a explicat că această teamă are legătură cu anxietatea socială și cu frica de reacțiile celor din jur. Acesta este motivul pentru care mulți tineri preferă să se izoleze și să evite interacțiunile cu ceilalți.
„Se spune că în zilele noastre se comunică foarte mult, dar vedem o anxietate legată de comunicare. Am auzit de situații în care tinerilor din generațiile noi le este teamă să răspundă la telefon, pentru că vor să-și formuleze un punct de vedere, adică să nu fie luați prin surprindere, sau asociază apelul telefonic cu vestea proastă. Ne puteți spune ceva și din zona aceasta?”, a întrebat scriitorul Flaviu George Predescu.
„Da, categoric. Din păcate, în societatea post-pandemică, lucrurile s-au schimbat destul de mult, iar interacțiunile sociale propriu-zise, inclusiv comunicarea telefonică orală, au devenit din ce în ce mai rare, iar tinerii care erau în perioada de dezvoltare chiar în timpul pandemiei au început să asocieze și să-și formeze aceste scheme cognitive legate de cum sunatul telefonului aduce cu sine o veste rea, lucru care creează o anxietate.
Totodată, când vorbim de anxietate socială în general, tinerii - și ca nivel general vorbim de o societate hipervigilentă la reacțiile celorlalți, la modul în care suntem percepuți - și este foarte dificil să putem controla toate aspectele din jurul nostru. Așa că alegem să ne retragem, să putem să avem cât mai puține interacțiuni și pentru a evita această imprevizibilitate, pentru că așa ne simțim în siguranță”, a spus Gabriel Zanfir.
Unii tineri petrec și 12 ore pe telefon în fiecare zi. Cum îi afectează
Potrivit specialistului, mulți tineri nu mai au încredere că pot face față situațiilor grele și interacțiunilor cu ceilalți. Unii petrec 10-12 ore pe telefon în fiecare zi, iar videoclipurile scurte îi afectează, chiar dacă ei nu realizează.
Gabriel Zanfir a mai explicat că tinerii își pierd răbdarea pentru discuțiile și relațiile reale care necesită timp și efort.
„Mi se pare că, la nivel general, strict de ceea ce am văzut eu până acum în cabinet, lipsește această credință în propria forță de adaptabilitate la dificultățile cotidiene și la interacțiunile cotidiene, lucru care ne împiedică să putem fi din nou reuniți la un nivel social mai strâns, mai puternic.
Lucrurile, din păcate, merg în direcția asta. Toată lumea folosește telefoanele, screen time-ul crește frecvent. Văd în cabinet tineri care au un screen time de 10-12 ore pe zi, lucru care este foarte alarmant și vorbim și de prezența acestor videoclipuri scurte, care deja au și modificat modul în care dopamina se eliberează de la nivel central.
Oamenii sunt obișnuiți ca lucrurile foarte rapide să creeze o senzație de bine, pe când o interacțiune autentică socială durează până să provoace o senzație plăcută, și lumea de obicei nu prea mai are răbdare. Din cauza asta încep să-și evite astfel de comportamente”, a spus Gabriel Zanfir.
Sfat pentru părinți
Gabriel Zanfir a spus că părinții trebuie să ceară ajutorul unui specialist atunci când își dau seama că adolescenții au probleme în relațiile cu ceilalți.
„Îi încurajez pe părinții care observă astfel de comportamente să se adreseze din start unui specialist, pentru că lucrurile acestea, odată ce sunt observate, în perioada de adolescență, poate chiar și mai devreme, în care mintea noastră are o capacitate de neuroplasticitate extraordinară, acela e momentul în care intervenția psihologică este cea mai eficientă.
Sper ca ușor-ușor, ca societate, să schimbăm toată dogma asta, pentru că din ce în ce mai mulți tineri suferă de o anxietate socială chiar debilitantă, care necesită tratament și terapie.
Tocmai din cauza aceasta și ideea grupului preponderent are legătură cu tinerii care suferă de anxietate socială, de fobii specifice și de tulburări de neurodivergență, și tocmai pentru că sunt niște lucruri foarte frecvente, acești tineri au nevoie de ajutor și au nevoie de un mediu sigur în care să poată relua legăturile sociale, astfel încât să prindă curaj în propria capacitate de adaptare la ceea ce înseamnă, să spunem așa, viața adevărată”, a spus Gabriel Zanfir la emisiunea „De ce citim”, de pe DC News.


