Europarlamentarul Claudiu Târziu a participat la evenimentul „High-level dialogue on the future of the Common Agricultural Policy”, organizat la Bruxelles de Comitetul European al Regiunilor și Coaliția Regiunilor Agricole.
Claudiu Târziu a prezentat principalele sale priorități pentru viitorul sectorului agricol european şi a subliniat necesitatea menținerii finanțării europene dedicate pentru programul pentru școli și intervențiile sectoriale, a pregătirii unor mecanisme eficiente pentru gestionarea crizelor de aprovizionare și a consolidării puterii de negociere a fermierilor.
Totodată, a pledat pentru un rol mai important al statelor membre și al regiunilor în stabilirea priorităților de investiții, astfel încât sprijinul european să răspundă nevoilor concrete ale producătorilor locali.
Trei priorităţi prezentate de Claudiu Târziu
"Reforma organizării comune a piețelor agricole (OCP) stabilește cum va funcționa politica agricolă comună (PAC) după 2027. Întrebarea de fond este aceasta: ce garanții păstrăm la nivel european și cât spațiu lăsăm statelor membre ca să adapteze sprijinul la nevoile propriilor fermieri?
Ca raportor alternativ pentru această reformă, mă voi opri la trei aspecte.
1. Programul pentru școli și intervențiile sectoriale
Comisia Europeană propune ca ambele să fie finanțate prin planurile naționale și regionale. Eu susțin ca ele să rămînă în regulamentul OCP, cu finanțare europeană dedicată și după 2027. Altfel, riscă să piardă în competiția cu celelalte priorități bugetare.
Programul pentru școli trebuie să asigure în continuare distribuirea de fructe, legume și lapte. Achizițiile trebuie organizate ținînd cont de calendarul școlar și de sezonul produselor, pentru ca și producătorii locali să poată participa.
În sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol, intervențiile sectoriale multianuale trebuie să rămînă obligatorii. Aici producătorii fac investiții și își asumă angajamente pe mai mulți ani, deci au nevoie de reguli stabile. Pentru celelalte sectoare, fiecare stat membru să decidă dacă și cum organizează o intervenție, în funcție de nevoile regiunilor sale.
2. Pregătirea pentru crizele de aprovizionare
Avem nevoie de cerințe comune la nivel european. Fiecare stat membru trebuie să stabilească din timp cine intervine, cînd se declanșează răspunsul și ce instrumente se folosesc, pe baza riscurilor proprii fiecărei țări și fiecărei regiuni.
Susțin planuri simple și mecanisme de avertizare timpurie. Autoritățile au deja multe informații. Să le centralizeze și să le folosească, fără să impună noi obligații de raportare fermelor mici și mijlocii.
Decizia privind constituirea rezervelor strategice trebuie să aparțină statelor membre. Aceste rezerve servesc securității aprovizionării în situații de urgență, iar intervenția publică își păstrează rolul de stabilizare a piețelor agricole.
3. Puterea de negociere a fermierilor
Un sector distinct pentru culturile proteice în cadrul OCP poate susține producția europeană și poate reduce dependența de importuri. Dar fermierul care decide ce să semene are o întrebare concretă: cine îi cumpără recolta și la ce preț?
De aceea trebuie consolidat rolul organizațiilor de producători. Printr-un contract negociat în comun, fermele mici pot ajunge la cumpărători care cer volume mai mari decît poate livra fiecare fermă în parte. Asociați, fermierii pot investi împreună în depozite sau în unități de procesare.
Aici intervine și Fondul european pentru competitivitate. Statele membre trebuie să poată orienta aceste investiții spre obstacolele concrete pe care le întîmpină producătorii din fiecare regiune. Iar regiunile sînt cele care cunosc cel mai bine aceste obstacole", a declarat Claudiu Târziu.
"În România, priorităţile diferă de la o regiune la alta"
Claudiu Târziu a adus în discuţie şi situaţia din România, unde spune că priorităţile diferă între regiuni.
"În negocierile din Parlamentul European voi susține menținerea finanțării europene dedicate pentru programul pentru școli și pentru intervențiile sectoriale și după 2027. Fermierii trebuie să știe pe ce sprijin se pot baza atunci cînd își planifică investițiile.
În România, prioritățile diferă de la o regiune la alta. Într-o zonă, fermierii au nevoie de un centru de colectare, ca să își vîndă producția împreună. În alta, au nevoie de o unitate de procesare, ca să obțină mai mult din ceea ce produc.
Acesta este obiectivul meu: fermierii să aibă mai multe posibilități de a-și vinde producția și mai multă putere atunci cînd negociază prețul", a mai punctat europarlamentarul.
![]()
Articolul este finanțat de Grupul ECR din Parlamentul European.


