Astronomii au analizat strălucirea infraroşie a acestui nor de praf, dar şi schimbările din luminozitatea stelei gazdă la 334 ani lumină de Pământ. "Este prima dată când am capturat pe imagini atât strălucirea infraroşie, dar şi ceaţa pe care acest nor de praf o aduce atunci când trece prin faţa stelei sale", a declarat Everett Schlawin, astronom la Observatorul Universităţii din Arizona, conform Science Alert.
Stelele se formează dintr-un punct dens într-un nor de gaz care se prăbuşeşte sub greutatea propriei mase. Prin procesul de rotire, steaua creşte, adunând materiale din norul înconjurător, aşa cum se scurge apa într-o gaură. Odată ce steaua s-a format, ce rămâne în urmă reprezintă elemente care pot duce la formarea altor elemente ale unui sistem planetar. E un proces haotic, plin de coliziuni, însă într-un final aceste elemente se vor lipi şi vor forma o planetă.
Norul de praf ne poate arăta cum s-a format sistemul solar
Conduşi de astronomul Kate Su, de la Observatorul Steward, o echipă de cercetători a folosit Telescopul Spaţial Spitzer pentru a face observaţii cu infraroşu în această zonă. Undele pot penetra nori de praf spaţial pentru a vedea ce procese au loc în interior. Între 2015 şi 2019, cercetătorii au colectat 126 de seturi de date de la steaua HD 166191, steaua gazdă din zonă, şi au căutat nori de praf care ar fi putut fi rezultatul coliziunii unor planete în formare.
În 2018, au înregistrat şi un rezultat: au găsit un nor de praf care bloca lumina stelei. Acest semnal a fost generat de coliziunea a două planete în formare. Doar că datele Spitzer sugerea că doar o porţiune mică a norului de praf a trecut prin faţa Stelei, ceea ce sugerează că norul în sine ar fi de sute de ori mai mare decât steaua în cauză. Pentru a produce atât de mult praf spaţial, echipa a calculat că această coliziune ar fi trebuit să aibă loc între două corpuri de mărimea unor planete pitice, de la 400 la 600 km în diametru. Iar coliziua ar fi generat atât de multă căldură încât multe materiale s-ar fi vaporizat instant.
"Utiându-ne la astfel de resturi din jurul stelelor tinere, putem, practic, să ne întoarcem în timp şi să privim procesele care au dus la formarea sistemului nostru solar. Dacă învăţăm despre aceste coliziuni, putem să ne facem o idee despre cum s-au format planetele în jurul altor stele", a explicat Su.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
