Marian Staș, coordonator de programe educaționale, a vorbit la DC News, printre altele, și despre școlile pilot care ar putea să fie salvarea învățământului românesc la ora actuală.
"După părerea mea, și analfabetismul funcțional și cel matematic sunt efecte ale unei cauze mult mai rele - analfabetismul logic. Copiluții ăștia nu învață în școală să gândească așa cum se cuvine. E un triunghi vicios: părinții dau vina pe profesori, profesorii pe copii și părinți și tot așa. Toți dau vina pe ceilalți, nimeni nu-și asumă.
E vorba de un comportament împământenit, de lucruri care decurg prost croit ab initio, și aici mă refer la arhitectura de sistem. Există clipe astrale! Iar numele clipei astrale este curajul pe verticală al sistemului, începând cu prim-ministru, miniștri și profesori/directori de a pune în fapt școli pilot, începând cu 2020-2021/2021-2022. Școli care ce fac? Au început să proiecteze alte modele curriculare. Alte arhitecturi de sistem, de planuri cadru. Pentru că unul dintre păcatele esențiale ale școlii ca sistem, acum la noi, este blocarea ei, la nivel profund, în paradigma comunistă. Iar asta înseamnă centralizare" a explicat Staș în debutul emisiunii.
Staș: "Motivul e unul ipocrit. Planurile cadru sunt croite pentru salariile profesorilor, nu pentru binele copiilor"
Marian Staș: Gândiți-vă că există planul cadru pe cicluri, fiecare plan-cadru pentru câte 150.000 - 160.000 de copii. Asta e nebunie! Să-ți închipui că un nenorocit de tabel din ăla îi face happy și pe profesori și pe părinți și mai ales pe copii așa cum e el proiectat acum! Iar motivul este unul ipocrit. Planurile astea cadru, dacă le privi așa... fără mânie, fără părtinire, cu tot respectul pentru toți cei pe care-i știm și eu și tu - sunt, de fapt, croite pentru normele și salariile profesorilor, și nu pentru binele copiilor.
Alternativa? În limbă de lemn îi spune descentralizare, dar mie nu-mi place cuvântul ăsta. I-aș spune, mai degrabă, subsidiaritate de vocație europeană. Pentru că subsidiaritate înseamnă așa: păstrezi viziunea, valorile, ariile de învățare la nivel de sistem și spun așa: Școala de la Curcani, ia, proiectați-vă modelul curricular! Colegiul Lazăr, faceți-vă modelul curricular! Școala Vernescu de la Rm. Sărat și Școala Cantemir de la Baia Mare, proiectați-vă ceea ce se cheamă curriculum oferit de școală!
Sorin Ivan: Poate că la Lazăr merge. Dar are o școală de la țară, pierdută în cine știe ce coclauri competența de a-și proiecta conținutul? Suplinitorii necalificați de acolo pot face această proiecție?
Marian Staș: Un DA din inimă! De fapt... e un "da, dar". E o veste bună și o veste proastă aici. Vestea bună este că există școli care pot face așa ceva. Și te rog să mergi în Botoșani, te rog să mergi în Prahova... Ai să vezi că în urmă cu un an sunt vreo 7-8 școli din Botoșani din mediul rural, din Prahova... pe lângă multe altele (că nu le știu pe toate) care au primit statut de școli pilot ca să facă lucruri altfel. Asta e vestea nu că bună, e minunată! Școlile care pot dovadă prin liderii și prin directorii lor, prin profesori, prin părinți... Ce vrei mai jos de firul ierbii decât Curcani - Călărași? Și-au putut să facă lucru ăsta. Vestea proastă e că leadership și curaj și responsabilitate și asumare nu sunt distribuite uniform în sistem. Nici competență. Există punctele astea de acumulare, ca să mă exprim în termeni de analiză matematică, în care mai multe lucruri au concurat și au apărut aceste momente sau locuri "astrale"- părinți, profesori, copii care au fost capabili și au avut și resurse să facă ceea ce avem de făcut.
Interviul complet, aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
