Fiul lui Dumitru Prunariu, pilot comandant - așchia nu sare departe de trunchi

Fiul celui care a devenit primul român care a zburat în spațiu, Dumitru Prunariu, confirmă zicala ”așchia nu sare departe de  trunchi”. Într-un amplu inteviu acordat fly-ra.com, Cătălin Prunariu, explică ”zborul de conjuctură” care l-a propulsat de la cariera de economist, la postul de pilot comandat TAROM Featured, dar și cum numele de ”Prunariu” i-a oferit și avantaje, dar și piedici.

Privind retrospectiv, Cătălin Prunariu recunoaște că, în copilărie, a visat să devină cosmonaut sau pilot militar, dar la ”vârsta deciziilor, conjunctura socio-economică” l-a determinat să urmeze cursurile Facultății de Management, cu dorința de a deveni un ”economist plin de bani pentru a-şi permită orice avion doreşte”.

De aviație, inițial, s-a apucat ca un hobby, însă din primul moment a înțeles că va fi o legătură inseparabilă,  mai povestește Cătălin Prunariu, recunoscând că pilot a ajuns dintr-o conjunctură și la sfatul instructorului de zbor, Cristian Poptean.”Am ajuns pilot dintr-o conjunctura şi în prima etapă, cea de pilot sportiv şi în cea de a doua, cea de pilot de linie. Iniţial mi-am început activitatea ca paraşutist, în anul 1993”.

Fiind nevoit să întrerupă parașutismul din cauza unui accident cu parapanta, Cătălin și-a început ”cariera de pilot în general şi de acrobat în particular sub îndrumarea unui alt instructor de excepţie, Ţone Dobre”, în urma promovării examenului la zbor cu motor, în 1996.

Cu seninătate, fiul cosmonautului Dumitru Prunariu povestește cum mândria care nu-i permitea să lase neonorat un pariu a fost ”vinovată” că a devenit comandant de aeronavă, cu șase luni mai devreme decât era stipulat în rămășag.

Fiind la vârstă fragedă, de doar cinci ani, când tatăl său a zburat în Cosmos, Catalin Prunariu revocă amintiri bine întipărite în memorie din Orașul Stelar, unde a avea un tată cosmonaut și în misiune era un lucru normal. Degringolada s-a stârnit doar după revenirea în țară, când cei doi fii ai familie Prunariu au fost ”exilați” la bunici pentru o scurtă perioadă de timp.

Despre numele "Prunariu”, Cătălin mărturisește că ”un astfel de "pedigree" poate fi atât un avantaj cât şi o piedică. Un lucru care m-a enervat şi m-a urmărit de-a lungul copilăriei a fost replica: "Uite unde a ajuns tatăl tău, nu o să te ridici niciodată la nivelul lui", remarcă care, de altfel, l-a ambiționat pe tânăr, inițial, să nu îmbrățișeze o carieră în aviație.

Recunoscător faptului că a crescut în ”Epoca de Aur”, perioadă în care oficialităţile încercau să micşoreze cât mai mult importanţa realizărilor tatălui său, Cătălin Prunariu recunoaște că a avut de-a face în cursul vieții cu oameni invidioși care ”l-au pus la zid numai pentru că acest lucru le dădea o falsă impresie de putere”, dar a avut șansa să întâlnească mult mai mulți din cei care l-au evaluat și promovat ”strict prin prisma realizărilor proprii, înţelegînd că în aviaţie, mai mult decât în oricare alt domeniu, numele nu are nici o importanţă”.

Întrebat fiind cum a fost primit la TAROM, suportând pe umeri povara numelui Prunariu, Cătălin susține că, ”surprinzător” de normal, apreciind, totodată, șansa de a lucra ”într-un domeniu de elită, în care reperele morale şi profesionale au o semnificaţie deosebită”, aviația fiind ”un domeniu care de multe ori se transmite din tată-n fiu şi nu sunt puţini colegii care sunt la a doua sau chiar a treia generaţie de piloți în familie, drept pentru care a fi băiatul cuiva din aviaţie nu reprezintă nimic anormal”.

Referitor la calitatea ATR-ului TAROM la manșa căruia se află, comandantul are numai cuvinte de laudă: ”ATR-ul este ca un autobuz pe lângă o maşină Ferrari, (...) are viteză puţin mai mică, urcă mai greu, dar are performanţe foarte bune la piste scurte, are un consum de combustibil foarte mic şi este foarte fiabil dacă este bine întreţinut”.

Depănând din experiențele sale ca pilot, Cătălin a recunoscut că tatăl său își manifestă ocazional obiecțiile vis-à-vis de activităţile sale ceva mai riscante, dar apreciază educația primită care l-a pregătit pe el și pe fratele său să devină independenți în decizii fără a ignora feeeback-ul celor din jur.

Nutrind speranța că peste 10 ani va deveni ”fericitul proprietar al unui mic avion de acrobaţie şi a 2-3 business jet-uri care să-i producă banii necesari traiului, Cătălin Prunariu transmite tuturor ”să-și urmeze mereu visele și să aibă mereu în viață o viziune globală, să fie flexibili în alegerile pe care le au de făcut și să nu excludă niciodată nicio opțiune.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News