David Maxim: Nu subestimați IDF. Israelul e pregătit să lupte toate fronturile simultan în cazul unui atac din mai multe direcții

După 7 octombrie și intrarea Israelului în Gaza pentru distrugerea Hamas multă lumea s-a temut că Hezbollah va deschide din sudul Libanului un nou front, dar s-a temut inclusiv de o intervenție militară directă a Iranului. 

Regionalizarea războiului nu a avut loc, în pofida faptului că Hezbollah în nord și Houthi în sud, ambele brațe înarmate dependente de Iran, lansează constant rachete. Răspunsul prompt al SUA care a adus două portavioane împreună cu grupurile lor de luptă în regiune a contribuit decisiv.

Însă situația e dinamică și poate escalada oricând, pe măsură ce operațiunile IDF în Gaza împotriva Hamas vor continua cu siguranță și în 2024.

David Maxim, fost operator al FOS israelian, în cadrul unui interviu acordat acum o lună DefenseRomania în podcastul Obiectiv EuroAtlantic, atrage atenția asupra capacităților militare ale Israelului. Fostul luptător în forțele speciale ale Israelului e de părere că IDF (forțele de apărare israeliene) nu trebuie subestimate, și, în pofida faptului că Israelul e o țară mică înconjurată de o „mare arabă”, IDF poate lupta nu doar pe două fronturi, în contextul escaladării din nord unde în sudul Libanului gruparea șiită proxy iraniană Hezbollah lansează constant rachete, ci pe toate fronturile de la graniță. 

David Maxim afirmă că toate exercițiile militare, scenariile și planurile iau în calcul o astfel de posibilitate, mai ales după ce s-a întâmplat în timpul Războiului de Yom Kippur.

„Nu-mi aduc aminte de vreun exercițiu militar mare făcut vreodată care nu lua în calcul atacul asupra Israelului de pe toate granițele. Nu de pe două, ci toate! Siria, Liban, Egipt, Iordania, etc. După Războiul de Yom Kippur am învățat lecția, iar acesta e un lucru important”, spune David Maxim.

Libanul nu poate duce un război împotriva Israelului. Gruparea Hezbollah, deși împinsă de Iran, a simțit pe pielea ei ce înseamnă o intervenție a IDF

„Vă pot spune un lucru foarte clar, cei 300.000 de rezerviști care au intrat în Gaza nu au fost aduși de pe granița de nord, dimpotrivă, ei au fost aduși de acasă. Unitățile militare care păzesc granița au fost întărite. Deci la ora aceasta Israelul e foarte pregătit pentru orice mișcare deplasată care poate veni de la Hezballah din nordul Libanului. Iar Hezballah știe acest lucru. Ei sunt între ciocan și nicovală, pe de o parte trebuie să arate că sprijină Hamas în Gaza, dar pe de altă parte nu au niciun interes pentru un conflict deschis. Încă mai suferă după ultima intrare a IDF în Liban care le-a arătat cam cum s-ar desfășura lucrurile. Încă nu și-au revenit din acel șoc, nu au intenția să deschidă un nou front, chiar dacă Ayatollahul Khamenei (n.r. - liderul suprem al Iranului) îi împinge. Ei joacă la limita suportabilității. Sunt convins că Iranul împinge, dar nu atât de tare. Vor să păstreze un foc mocnit, o presiune, dar nu până la modul în care ar genera o reacție israeliană dură.

Și mai e o problemă mare. Hezbollah ar ataca de pe teritoriul Libanului, ceea ce ar atrage automat Libanul în război. Un conflict pe partea de nord a Israelului nu va fi dus cu Hezbollah, ci cu statul Liban care nu dorește sub nicio formă acest conflict. Hezbollah controlează zona de sud a Libanului, dar nu nordul. Amintiți-vă că acum mai bine de o lună șeful Statului Major a Armatei Libanului a făcut o vizită în zona de sud, a fost un mesaj. Libanul nu poate suporta sub nicio formă un război cu Israelul.  Pe de altă parte au fost voci în Israel care au cerut o lovitură preventivă a IDF în Liban”, a conchis David Maxim.

El a mai afirmat că, din fericire, nu există o coeziune între aceste grupări teroriste, cum nu a existat nici între statele arabe în timpul războaielor împotriva Israelului, când acestea „s-au întrecut între ele pentru a ajunge primul la Ierusalim”, lucru de care a beneficiat Israelul. Însă după Yom Kippur IDF și-a învățat lecția.

În războiul de Yom Kippur din 1973 Israelul a fost atacat simultan de Egipt și Siria, care au avut susținerea mai multor state arabe. Obiectivul era recâștigarea teritoriilor pierdute în 1967. Trupele egiptene au atacat înaintând în peninsula Sinai, în timp ce Siria a atacat dinspre Înălțimile Golan. 

În 1973 premierul Golda Meir - prima și singura până în prezent premier femeie - s-a confruntat cu o situație mult mai grea. Atacul coordonat al Egiptului și Siriei a fost unul masiv, în nord sirienii invadând cu peste 2.000 de tancuri. Situația era atât de grea încât Golda Meir a dispus mobilizarea generală, sirienii fiind cu greu opriți reușind să avanseze până la aproximativ 40 de kilometri de Tel Aviv. 

Urmărește integral analiza lui David Maxim, fost luptător FOS israelian, cu privire la capacitățile IDF și situația din Gaza

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News