Comunicarea unui diagnostic grav, precum cel de cancer, nu înseamnă doar livrarea unei vești medicale, ci un act profund uman care poate influența decisiv starea psihică și parcursul pacientului. Prof. univ. dr....

Prof. dr. Adela Magdalena Ciobanu, medic primar psihiatru, a subliniat importanța modului în care este comunicat diagnosticul, în special în cazul bolilor grave precum cancerul. Potrivit acesteia, medicul trebuie să ofere vestea într-un cadru liniștit, cu blândețe și empatie și să acorde pacientului întreaga atenție. Este esențial ca pacientul să fie sprijinit emoțional, eventual împreună cu familia, dacă acesta dorește.

„Este important modul în care se comunică diagnosticul?", a întrebat Val Vâlcu.

„Este extrem de important cum îi spunem unei persoane. Comunicarea este extrem de importantă. Trebuie să avem grijă la câteva elemente și etape de care trebuie să fim atenți și să nu le încălcăm – clar, vorbim de cancer aici. Un astfel de diagnostic este extrem de greu de acceptat și viața unui om se schimbă.

Sigur că acel om, în momentul în care este la ușa ta, ca medic, trebuie să-ți găsești timp pentru el, să-i dai o astfel de veste, nu pe culoar, ci în cabinetul tău, în liniște, să-l pui să ia loc, pentru că poate să facă un puseu de tensiune sau să i se facă rău,trebuie să fie pe un ton blând, protector - în sensul de suport - și trebuie să discuți cu familia, să-i oferi suportul, acolo unde pacientul dorește să se discute cu familia, că sunt și cazuri în care au acest drept de a refuza să se comunice familiei diagnosticul. Și există ceea ce numim noi „un minut de aur”, adică există în discursul nostru cel puțin un minut în care nu trebuie să fim întrerupți, să intre cineva peste noi sau să avem altă treabă, să întrerupem discuția", a spus prof. univ. dr. Adela Magdalena Ciobanu.

„E extrem de important să-l privim în ochi, să discutăm"

Prof. univ. dr. Adela Magdalena Ciobanu atrage atenția asupra importanței atitudinii medicului în momentul comunicării unui diagnostic grav. Pacientul trebuie să simtă că este respectat, privit în ochi și sprijinit emoțional. Potrivit acesteia, este esențial ca medicul să transmită nu doar diagnosticul, ci și speranță pacientului. Lipsa unei comunicări adecvate și a sprijinului familial poate duce la depresie sau chiar ideație suicidară.

„Pacientul trebuie să înțeleagă, în momentul când vorbim cu el, că îi dăm importanță. E extrem de important să-l privim în ochi, să discutăm, nu să stăm cu ochii pe telefon, ca și cum nu ne pasă ce diagnostic îi comunicăm. Trebuie să înțeleagă că îi oferim suportul și, automat, când îi spunem un astfel de diagnostic, îi spunem: „Aceasta e realitatea, acesta e diagnosticul, dar partea bună este că există tratamente foarte bune și eficiente”. Dacă te oprești și îi spui: „Ai diagnosticul acesta” și nu îi comunici omului că există tratamente optime și că este vindecabil, atunci el s-ar putea să intre într-o stare de depresie, stres acut și să suporte niște consecințe.

Sunt oameni cărora, dacă nu știi să le transmiți și dacă nu au suportul familiei, într-adevăr poate să apară ideaţia suicidară, pentru că acest tratament oncologic are și el diferite etape, pe care colegii oncologi le știu mai bine – în sensul că pot să fie forme care răspund chirurgical rapid și tratamentul oncologic poate să fie mai scurt, și alții care pot să aibă forme mai grave, care necesită tratament pe o perioadă îndelungată. Trebuie pregătiți psihic că vor fi monitorizați.

Trebuie să fim realiști când le spunem acest diagnostic, să le spunem la ce să se aștepte, dar, în același timp, nu putem să-i spunem unui pacient că, automat, știm sigur că în trei luni nu mai avem nicio soluție. Trebuie să-l luăm cu blândețe”, a spus prof. univ. dr. Adela Magdalena Ciobanu.

Video: