Foarte mulți părinți se confruntă cu probleme atunci când pleacă la drum lung și își iau copiii cu ei, Majoritatea micuților îi bombardează pe părinți cu întrebări de genul: „Cât mai avem?“ / „Mai avem mult?“ sau „Când ajungem?“, iar părinții se află în imposibilitatea de a-i liniști pe aceștia.
Se crede că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim, deoarece, odată cu creșterea în vârstă, orice durată de timp devine o proporție mai mică din viața noastră până în prezent.
De exemplu, la șapte ani, un an reprezintă 14,30% din întreaga ta viață; la 70 de ani este doar 1,43% din viața ta.
Ca atare, o călătorie de cinci ore cu mașina poate fi mai lungă pentru un copil de cinci ani decât pentru un bărbat de 50 de ani, pur și simplu pentru că reprezintă o proporție mai mare din viața unui copil de cinci ani.
Factorul spațial
De asemenea, pe măsură ce îmbătrânim, dezvoltăm și o mai bună înțelegere a distanței și a geografiei. Aceste cunoștințe ne oferă repere și indicii pe care le folosim pentru a înțelege cât de mult din călătorie am parcurs și cât mai rămâne.
De exemplu, într-o călătorie de la Manchester la Devon, ești cam la jumătatea drumului când ajungi la Birmingham, iar aceste cunoștințe ajută la structurarea timpului. De asemenea, ai acces la navigatorul prin satelit, care oferă o oră de sosire și te avertizează cu privire la întârzierile viitoare.
Absența acestor cunoștințe la copii înseamnă că aceștia sunt mai dependenți de a întreba adulții cât timp mai rămâne pentru a avea cunoștință de progresul călătoriei.
Incertitudinea copiilor cu privire la cât timp a trecut și cât de mult rămâne este agravată de lipsa lor de control asupra călătoriei în sine. Adulții sunt cei care aleg la ce benzinărie să oprească și pe ce rută să urmeze. Acest lucru poate contribui, de asemenea, la o călătorie dificilă pentru copii.
Acest lucru se datorează faptului că incertitudinea temporală, sau sentimentul de a nu ști când se va întâmpla ceva, poate încetini trecerea timpului.
Când există incertitudine cu privire la timp, monitorizarea acestuia devine o prioritate. Oamenii au o capacitate cognitivă limitată și nu pot acorda atenție la tot tot timpul. Prin urmare, prioritizăm ceea ce procesăm în funcție de circumstanțele noastre.
Când timpul devine incert, îi acordăm mult mai multă atenție decât în mod normal, iar acest lucru are ca rezultat senzația că timpul trece mult mai încet. Timpul este cel mai adesea incert pentru copii, așa că, fără ceva care să le distragă atenția, se vor concentra asupra progresului oricărei călătorii.
Stare de plictiseală face timpul să treacă mai greu
În cele din urmă, timpul petrecut în mașină îi poate deranja pe copii pur și simplu pentru că nu au nimic de făcut decât să se uite pe fereastră. Aceasta este o încercare de plictiseală pentru copii, în timp ce părinții lor din față se bucură probabil de ocazia de a sta și de a reflecta.
Dorința copiilor de stimulare și distracție înseamnă că plictiseala se instalează adesea rapid, iar această plictiseală încetinește și trecerea timpului.
La fel ca incertitudinea temporală, nivelul nostru de plictiseală ne afectează experiența timpului, modificând cantitatea de atenție pe care o acordăm acestuia.
Când ne plictisim, urmărirea constantă a ceasului face ca timpul să pară că trece greu. În schimb, atunci când suntem fericiți sau ocupați, acordăm puțină atenție timpului, deoarece capacitatea noastră atențională prioritizează alte lucruri. De aceea, avem impresia timpul zboară când ne distrăm, scrie Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
