Sfântul Proroc Daniel s-a născut din seminţia lui Iuda, seminţie împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel şi tinerii Anania, Azaria şi Misail au fost luaţi robi, scrie crestinortodox.ro.
Datorită înţelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucăţele împăratului şi îi descoperă acestuia ca printr-o altă hrană (doar seminţe şi apă) se pot arăta mai frumoşi la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului.
Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncaţi într-un cuptor încins. Datorită credinţei lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat şi Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu.
Ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil
Refuza să se închine idolilor şi este aruncat într-o gropa cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieşi nevătămat. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinţei în Dumnezeul Cel Viu, dar şi de această dată va ieşi nevătămat.
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în ţara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil. Daniel şi cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
