Adrian Năstase nu vrea să fie grațiat. Vezi de ce

Fostul premier Adrian Năstase a anunțat astăzi pe blogul său că nu a avut de gând să ceară grațierea pedepsei sale și că nu intenționează s-o facă nici în viitor, pentru că este nevinovat și pentru că o astfel de decizie ar trebui să producă o reacție a autorităților române. El menționează, în acest context, cererea transmisă României de la Bruxelles, de suspendare a grațierilor în perioada interimatului la Cotroceni. Fostul premier precizează că statul român a fost tratat ca o "colonie" de unii funcționari europeni.

Adrian Năstase comentează pe blog problema condamnării și grațierii sale, menționând, referitor la acestea, "directivele" de la Bruxelles, care au suspendat exercitarea unei prerogative constituționale. De asemenea, fostul premier spune că România este tratată de unii funcționari europeni ca o "colonie lipsită de atributele suveranității." Vă prezentăm în continuare conținutul integral al articolului scris de Adrian Năstase pe blog.

"Suveranitate şi graţiereZilele trecute, l-am urmărit pe profesorul Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, în dialog cu Emil Hurezeanu, dând, indirect, o lecţie de demnitate naţională altor lideri politici din România. Între alte comentarii notabile, domnul Constantinescu a subliniat reacţia sa, transmisă la Bruxelles, în legătură cu cerinţa impusă României (în perioada interimatului) ca preşedintele să nu acorde nici o graţiere.

Sigur, dincolo de faptul că echipa PPE de la Bruxelles, Barroso – Reding – Day, în colaborare cu echipa Băsescu – Macovei – Morar, aveau în vedere cazul meu, ascunzându-l într-o formulă de principiu, dincolo de faptul că această interdicţie, împusă liderilor de la Bucureşti, a confirmat faptul că, în realitate, condamnarea mea a avut un caracter politic, comandat, dincolo de faptul că nu aveam de gând şi nu am de gând să cer o graţiere a pedepsei, fiind nevinovat, dincolo de toate acestea, interdicţia a fost şi este umilitoare pentru statul român, pentru suveranitatea sa.

România a fost tratată de unii funcţionari de la Bruxelles ca o colonie, lipsită de atributele suveranităţii. În esenţă, exercitarea unei prerogative constituţionale (art. 94) a fost suspendată printr-o „directivă” politică de la Bruxelles. În doctrina clasică anglo-saxonă „domeniul rezervat” al statelor este reprezentat de „onorea, interesele vitale şi esenţiale ale lor.” În cazul României, nu mai există acest „domeniu rezervat”?

Este evident că o astfel de decizie impusă României nu este specifică relaţiilor în interiorul unei „federaţii europene, bazată pe state-naţiuni”, ci este asemănătoare relaţiilor dintre o metropolă şi o colonie, dintre „licurici” şi diverşi „iubitori de licurici”.

Nu am comentat până acum acest episod pentru că această decizie de la Bruxelles, mă viza în mod clar. În condiţiile în care am declarat că nu am în vedere să transmit o cerere de graţiere, cu atât mai mult s-ar fi impus – în opinia mea – o reacţie fermă din partea autorităţilor române.

Demnitatea naţională nu se alocă cu porţia de la Bruxelles în cadrul programelor de fonduri nerambursabile, ci se câştigă, în timp, prin atitudini ferme, lipsite de echivoc, respectând demnitatea celorlaţi dar cerându-le să o respecte şi ei pe a noastră."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News