"În ultima perioadă am umblat prin mai multe locuri din ţară, Timisoara, Cluj, Sibiu, şi am avut şi câteva zile petrecute la mare. Am intrat în muzee, am bătut străzile, terasele, parcurile, împrejurimile, natura şi în cele din urmă, plajele de la noi. În toată această perioadă am făcut o radiografie sumară a ceea ce am simţit din interacţiunea cu locurile, dar mai mult decât atât, cu oamenii", a scris acesta pe Facebook.
Două Românii
"Da, am văzut în mai multe cazuri puşti de 17 ani, cu părul gelat şi tată bogat, purtând tenişi de 800 de euro şi bând şampanie care costă cât o Dacie, înconjuraţi cu obedienţă vădita de alţii mai puţin dotaţi, dar dispuşi să râda la glume proaste pentru câteva ore de atenţie şi de băutură gratis. Mai trist este că am vazut şi fete foarte tinere şi frumoase care făceau parte din aceeaşi categorie de mai sus.
Am întâlnit şi servicii slabe, mizerie în natură şi lipsă de bun simţ. Nevoit fiind de împrejurări, am trăit şi o experienţă, pardon, două, într-un superb tren particular între Constanţa – Bucureşti - Constanţa care circula fără aer, punct. Nu mă refer doar la aerul condiţionat, ci la o simplă ventilaţie, aerisire, orice. Mă simţeam ca într-un film în care eram răpit şi dus cu forţa într-o baie turcească în care nu mă aşteptau nişte şefi ai vreunei bande, ci doi copii, unul cu telefonul dat la maxim pe un joc ce avea o muzică repetitivă comparabilă cu picătura chinezească şi altul care cu căştile pe urechi cânta tare ceva gen trap romanesc cu înjurături.
Faţă în faţă la un metru aveam imaginea a doi tineri ce s-au pupat tot drumul şi îndelung. Frumos, romantic dealtfel, chiar erau doi băieţi drăguţi. Acum vine momentul unui DAR...
Pe lângă toate aceste experienţe greu de dus pentru un om cu educaţie, am avut marea bucurie să întâlnesc locuri superbe, oraşe îngrijite cu oameni cărora le pasă de oraşul şi comunitatea în care îşi petrec viaţa. Mi-am spus de multe ori „Uite că se poate!”. Îmi zâmbea faţa cu gândul că sunt în România şi mă simt ca în Germania, Austria, sau Spania. Chiar şi la mare, am avut plăcuta surpriză să găsesc locuri decente ca preţ şi foarte civilizate, servicii bune, oameni educaţi şi bun simţ", a mai scris Virgil Ianţu.
Atitudinea e totul
"Da, din păcate aceste locuri sunt prea puţine faţă de cât ne-am dori, poate că proporţia bunului simţ este mult prea mică în comparaţie cu cea a lipsei de respect pentru orice, dar cred că există un fond bun de plecare pe care trebuie să construim în fiecare zi cu noi şi cu ceilalţi. Atitudinea noastră în faţa lucrurilor care nu ne plac şi ne deranjează trebuie să fie fermă. Nu trebuie să îi acceptăm în jurul nostru pe cei ce vorbesc prea tare într-un spaţiu public şi trebuie să le atragem atenţia. Nu trebuie să îi răsplătim cu „bacşiş” pe ospătarii care nu au nici cea mai mică bucurie în a te mulţumi pe tine, client, doar de jenă sau de teama că se prinde de noi vreun blestem. Nu trebuie să mai urce nimeni, dar absolut nimeni într-un tren care merge ilegal în acele condiţii, doar pentru că noi avem treabă să ajungem undeva. Ăsta e momentul în care trebuie să ne sacrificăm propriul program, propriile interese şi să ne cerem drepturile.
Eu am greşit în multe rânduri răsplătind diletantismul şi nepăsarea, am ignorat şi lipsa bunului simţ, gândindu-mă că voi fi judecat, culmea, tot eu, că voi crea o atmosfera tensionată sau că voi lăsa o impresie neplăcută. Am greşit, dar aşa cum eu ofer respect, aşa am nu dreptul ci datoria să le cer celor din faţa mea aceleaşi lucruri care ţin de fapt de normalitate, altfel noi vom fi tot mai puţini şi lumea va fi a lor, nu a noastră", a completat prezentatorul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
