Travaliul rămâne un mister: Ce nu știe medicina despre naștere și de ce e periculos

Autor: Alexandra Curtache

În Regatul Unit, decesele materne sunt la cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii, în pofida scăderii ratei natalității. Fenomenul nu este izolat. Organizații internaționale și cercetători descriu creșterea mortalității materne și neonatale drept un „scandal major” și un „eșec global”. Iar în centrul acestui eșec se află o absență flagrantă: lipsa de cercetări privind biomecanica travaliului, conform Reuters.

Biomecanica analizează cum reacționează corpul la forțele fizice, o știință esențială în sport, ortopedie sau reabilitare. Paradoxal, în cel mai solicitant moment din viața unei femei, nașterea, corpul ei rămâne un teritoriu științific necunoscut.

87 de studii. Zero despre travaliu

După o analiză a 87 de studii internaționale, concluzia e uluitoare: niciunul nu a investigat biomecanica travaliului. Nu există cercetări despre cum se mișcă, cum reacționează și cum îndură corpul femeii în timpul unei nașteri. Tot ce știm se bazează pe observații din timpul sarcinii, nu al travaliului activ, un proces fizic extrem, care implică efort muscular, poziționare, aliniere articulară și adaptări posturale majore.

Fără o înțelegere clară, protocoalele medicale rămân ancorate în tradiții, presupuneri și „ce a funcționat până acum”. Asta înseamnă că femeile nasc în condiții clinice influențate de idei învechite, nu de dovezi concrete.

Lipsa de diversitate: un risc ignorat

Ceea ce este și mai grav: diversitatea corporală a femeilor nu este reflectată în cercetările existente. Doar un singur studiu a menționat originea etnică a participantelor, fără însă a analiza diferențele. Anatomia pelviană, mobilitatea, posturile de naștere influențate cultural, toate pot varia de la un grup etnic la altul. Neglijarea acestor variații poate explica de ce femeile de culoare sau asiatice din Regatul Unit sunt de aproape trei ori mai expuse riscului de moarte maternă decât femeile albe.

Faptul că protocoalele se bazează exclusiv pe corpuri „standardizate”, adesea albe, slabe și occidentale, reprezintă o eroare sistemică. O eroare care, în practică, înseamnă vieți pierdute.

Manevre netestate, riscuri nedefinite

Tehnici medicale comune, precum ghemuirea sau manevra McRoberts, sunt utilizate zilnic în sălile de naștere. Totuși, niciuna nu a fost testată științific în timpul travaliului activ. Nu știm cum afectează articulațiile, mușchii sau coloana vertebrală. Nu știm dacă ajută sau înrăutățesc procesul de naștere.

Doar câteva studii au testat aceste poziții în condiții statice, femei însărcinate, dar nu în travaliu. Rezultatele? Niciun beneficiu biomecanic măsurabil. Altfel spus, practicile clinice moderne sunt fondate pe teorie, nu pe evidență.

Nașteri în întuneric

În lipsa cercetărilor, recomandările clinice sunt lipsite de fundament științific. Efectele sunt devastatoare: creșterea mortalității materne și neonatale, pierderi care nu mai pot fi puse pe seama lipsei de tehnologie sau a sărăciei. Ele reflectă un dezinteres profund pentru corpul femeii ca subiect de cercetare serioasă.

Știința nu a răspuns încă la întrebări de bază: ce poziție este optimă pentru expulzia fătului? Cum variază efortul fizic între femei? Ce rol joacă anatomia individuală în succesul nașterii vaginale? Ignoranța este cu atât mai scandaloasă cu cât tehnologia actuală permite măsurători precise în timp real. Știm să construim rachete și să tratăm boli rare, dar nu știm cum funcționează exact corpul unei femei care naște.

O problemă de echitate și responsabilitate

Această lipsă de cercetare nu e doar o lacună academică. E un eșec în siguranță medicală și echitate socială. Cercetările despre sănătatea femeilor rămân cronic subfinanțate. Excluderea femeilor din studiile clinice a fost norma până în anii ’90, iar consecințele persistă. În ciuda discursurilor despre egalitate, femeile care nasc o fac în continuare pe baza unor cunoștințe netestate.

Acesta nu e doar un semnal de alarmă pentru medici sau cercetători, ci un apel urgent pentru recunoașterea drepturilor fundamentale ale femeilor la o naștere sigură, bazată pe știință, nu pe tradiție.

Adevărata întrebare nu este de ce mor femeile, ci de ce permitem să nu știm ce se întâmplă cu ele în cel mai vulnerabil moment al vieții lor. Până când nu vom înțelege cu adevărat biomecanica travaliului, în toată diversitatea ei, nașterea va rămâne un proces medical tratat superficial, cu riscuri inacceptabile.

Este timpul ca medicina să deschidă ochii. Nu putem continua să naștem „în întuneric”.