Șeful unui guvern de centru-stânga până în octombrie, Jens Stoltenberg, (în vârstă de 55 de ani), de profesie economist, va fi numit oficial în fruntea Alianței Nord-Atlantice cu prilejul unei reuniuni a miniștrilor de Externe, prevăzută să se desfășoare la Bruxelles pe 1 și 2 aprilie, spuneau și surse AFP la începutul acestei săptămâni, citate de Agerpres.
Conform procedurii de selecție, secretarul general NATO trebuie să fie un politician cu experiență provenit obligatoriu dintr-unul din statele membre ale Alianței și este numit la conducerea acesteia pentru un mandat de patru ani. În mod tradițional, secretarul general al alianței este european.
Mandatul lui Anders Fogh Rasmussen în fruntea NATO, început la 1 august 2009, va expira în august anul acesta. Anterior acestei funcții, el a condus guvernul danez, din 2001 până în 2009.
Informații pe surse despre cine va fi succesorul lui Rasmussen au apărut în presă încă din vara anului trecut. O astfel de bursă a numelor a fost practicată și înainte ca Rasmussen să preia frâiele alianței militare. Presa din Danemarca a scris că liberalul este favorit să-l succeadă pe secretarul-general al NATO de la acea vreme, Jaap Hoop Schefer, chiar din momentul în care Rasmussen își începuse al doilea mandat de premier. El a negat informațiile aproape până în săptămâna anunțului oficial.
Potrivit unor surse diplomatice, citate de site-ul DeCe News într-un material din 21 aprilie 2013, numele președintelui României, Traian Băsescu, a fost vehiculat în cancelariile occidentale drept un posibil candidat la funcția de secretar-general al NATO. Administrația Prezidențială a negat intenția lui Băsescu de a candida.
Un nordic în locul lui Sikorski sau Barroso
În urmă cu două zile, premierul britanic David Cameron îi declara public sprijinul său lui Stoltenberg. "Cred că Jens Stoltenberg ar fi un candidat excelent, am lucrat îndeaproape cu el și sunt de părere că ar fi foarte bine să avem un candidat care a ocupat o funcție înaltă la el în țară", afirma Cameron în fața Parlamentului.
Președintele SUA, Barack Obama, cancelarul Angela Merkel și președintele Franței, Francois Hollande, sprijină și ei candidatura lui Stoltenberg.
În acest timp, presa vehicula că portughezul Jose Manuel Barroso, care părăsește funcția de președintele al Comisiei Europene în iunie, își dorește să schimbe biroul, dar să rămână în Bruxelles, ca șef al NATO.
Der Spiegel anunța în iulie anul trecut că un pretendent de anvergură pentru conducerea NATO este Thomas de Maiziére, la acel moment ministrul german al Apărării. El este membru al Uniunii Creștin Democrate și un apropiat al cancelarului Angela Merkel, marele său dezavantaj fiind însă cel al originii. Mulți dintre liderii europeni nu vedeau cu ochi buni ca un german să conducă alianța militară, în timp ce la șefia Comisiei Europene există șanse mari să treacă un german, poate și la timona Parlamentului European.
La Varșovia se vorbea despre posibila candidatură a fostului ministru al Apărării și actual ministru de Externe, Radoslaw Sikorski, opțiune de care SUA nu ar fi fost foarte încântate. Fostul ministrul de Externe al Italiei, Franco Frattini, cotat și el cu șanse bune, este dezavantajat de apropierea de Silvio Berlusconi, fostul premier controversat.
Un alt posibil candidat era considerat și ministrul Apărării din Belgia, Pieter de Cream, care însă avea șanse slabe să reziste într-o competiție directă cu reprezentantul Germaniei, a doua țară ca importanță dintre membrele fondatoare ale NATO.
NATO în noul context global, determinat de criza din Ucraina
Agresiunea militară a Rusiei i-au făcut pe unii analiști să concluzioneze că Organizația Tratatului Nord-Atlantic trebuie condusă de un est-european, care să fie mai familiar cu situația tensionată din regiune.
Politologul Zbigniew Brzezinski, spunea recent că un polonez ar fi o alegere potrivită pentru funcția de secretar-general al NATO. "Poate recentele evenimente din Ucraina sunt o confirmare a faptului că un secretar general al NATO energic și bine-informat - sensibil la problemele și potențialele riscuri (ale regiunii - n.r) - ar fi o alegere foarte bună. Dar dacă nu de data aceasta, poate următoarea dată”, declara politologul, în timpul unei vizite în Polonia.
Brzenzinski indica spre ministrul de Externe al Poloniei, Radoslaw Sikorski, puternic implicat în găsirea unor soluții la criza din Ucraina, înainte și după fuga din țară a fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
