Managerul grupului Realitatea, Sebastian Ghiţă, a dat publicităţii o scrisoare adresată angajaţilor companiei, reacţionând la o scrisoare similară prin care producătorul Gabriel Bugnar le cerea lui Ghiţă şi lui Vîntu să-şi mute conflictul într-un cadru discret.
În scrisoarea adresată angajaţilor Sebastian Ghita îşi cere scuze pentru tensiunile din redacţie apărute în urma scandalului cu Sorin Ovidiu Vîntu. „Am citit cu tristeţe scrisoarea colegului Gabriel Bugnar, sunt sigur că mulţi din voi gândesc la fel. Mi-am asumat fiecare rând şi chiar - recunosc! - am intervenit editorial rugând colegii de la net să o publice, fiind un punct de vedere de bun simţ. Iar criticile de acolo mi le asum şi voi încerca să ţin cont de ele“, scrie Sebastian Ghiţă.
Citiţi mai jos, integral, scrisoarea lui Sebastian Ghiţă către angajaţii Realitatea
Dragi colege şi colegi,
După o perioadă mai mult decât agitată, de Sărbători, am avut răgazul să mă gândesc că, dacă aş fi în locul vostru, aş vrea să aud direct de la sursă, nu de la diverşi “prieteni” sau “analişti” mai mult sau mai puţin interesaţi, câteva lucruri legate de nebunia din ultimele săptămâni. Şi nu numai.
În primul rând, la baza agresiunii la care m-am trezit supus stau, aparent, suspiciuni că aş încerca să transform Realitatea TV în altceva. Pe şleau, că vreau să o distrug cu “misiune” din partea nu ştiu cărui cerc de interese...
Trecând peste faptul că mi se pare că dl Vîntu, asistat de colegii Freciu şi Nedelcu, vă jignesc in corpore crezând că eu, unul, pot face asta transformându-vă în roboţi cuminţi... cât de absurdă poate fi această acuzaţie în condiţiile în care nu eu m-am invitat aici ci...am fost chemat să salvez lucrurile?
Am acceptat, luând totul ca pe un business şi atât, şi - cu toată modestia - chiar cred că am salvat situaţia. În primul rând ajungând la zi cu salariile, pentru că Realitatea e făcută de oamenii care lucrează aici - şi, m-am convins, se lucrează zi şi noapte... Dar asta e doar ce s-a văzut sau, probabil, aţi perceput voi.
Vă asigur însă că “un bou cu bani” nu era suficient pentru a duce Realitatea din nou pe un trend ascendent. Situaţia era mult mai gravă. Din fericire, nu mai e.
Am citit cu tristeţe scrisoarea colegului Gabriel Bugnar, sunt sigur că mulţi din voi gândesc la fel. Mi-am asumat fiecare rând şi chiar - recunosc! - am “intervenit editorial” rugând colegii de la net să o publice, fiind un punct de vedere de bun simţ. Iar criticile de acolo mi le asum şi voi încerca să ţin cont de ele.
Alţi colegi “dezinteresaţi” din media scriu, indignaţi, că încerc să mă erijez în jurnalist pentru că particip la şedinţele de redacţie. Da, am participat, dar explicaţia e simplă: ca să pot decide, să pot lua cele mai corecte decizii am nevoie să înţeleg. Să înţeleg în profunzime ce se întamplă, cum funcţionează acest mecanism.
Înainte de a pune pe profit alte afaceri am făcut la fel. Ok, atunci am stat “cot la cot” cu project manageri, cu programatori sau cu oameni de retail. Sau, în basket, am fost la antrenamente. Şi în vestiare. Asta nu înseamna că am şi elaborat schemele de joc. Deşi, aici, aş zice că mă pricep totuşi cât de cât :)
Dacă “implicarea” mea editorială se transforma în obicei pe termen lung sau decideam eu una, alta, era altceva. Însă, nu e cazul. Asta în ciuda faptului că jurnalismul e despre bun simţ şi că în poziţia mea deţin informaţii, cred eu, utile uneori care pot genera subiecte. Ok, nu mă voi folosi şi de argumentul că “la mine acasă” la Ploiesti am pus bazele unui grup media - local, ce-i drept, dar profitabil.
Eu, cel puţin, sunt aici. Nu vin după 7 ani, cu o armată de bodyguarzi după mine. Iar colegii mei din alte business-uri îmi reproşeaza asta. Dar am intrat aici decis să fac treabă. Şi sunt decis să fac asta în continuare.
Nu era posibil, se pare, să mişc lucrurile spre bine fără să deranjez câteva interese interne care în cele din urmă au generat dezinformări ajunse la dl Vîntu care, în opinia mea, e pradă incompetenţei unora din ofiţerii lui credincioşi.
A făcut greşeli de imagine şi strategie majore, bazându-se pe prea multe “informaţii” de la “prieteni” care i-au construit o realitate paralelă. Eu am făcut câte ceva, zic. Un Asesoft, un eMag, un Flanco. Detalii. Ce au facut constructiv în business cei care mă contestă azi şi-l alimentează pe dl Vîntu? Întreb. Retoric, evident. Şi nu mă refer aici la profesionisti precum Enache, Popa şi multi alţii. Ştiţi la cine mă refer, cred :)
Ok. Nu vreau să scriu mai mult decât e cazul. Încerc să închei spunându-vă ce regret şi, fiind săptămâna de după Paşte, sper să fiu înţeles:
Regret că pentru a fi “pe aceeasi lungime de undă” cu interlocutorul meu am fost prea “slobod” la gură şi n-am ţinut cont de faptul evident că era totul înregistrat. Dar eu aşa sunt, nu mă pretind un ipocrit preţios. Uneori, mai înjur. Asta e. Voi nu?:)
Îmi pare rău că m-am lăsat prins în jocul său murdar - da, aici nu am experienţa atât de vastă, recunosc... - şi că am lăsat să se înţeleagă că am fi avut o înţelegere absurdă de a “mima” un scandal. În ce scop? Cui ar folosi? În înregistrare se aude clar că doar el susţine asta. Aveam pe agendă lucruri mult mai importante şi n-am acordat atenţia şi importanţa cuvenită “episodului”. Cred că acum e clar pentru toată lumea că nu e nicio înţelegere şi că, dacă ar fi să îl cred pe dl Vîntu, mi-am riscat nu doar banii ci şi viata pentru asta.
Regret că “la nervi” am pus şi eu umărul la acţiunile inconştiente şi inexplicabile ale dlui Vîntu şi ale “prietenilor” săi de a răspândi în media înregistrări care conţin o sumedenie de lucruri care pot afecta grav business-ul pe termen lung. Şi care luate disparat îndreptăţesc critici dure la adresa noastră ca organizaţie şi la adresa mea personal. Şi eu dacă citeam din exterior asta şi ce informaţii au mai apărut aş fi reacţionat, poate, şi mai dur. Îl citeam pe Tolo, de exemplu, şi mă gândeam că dacă nu aş şti exact ce şi cum... sau n-aş fi fost “acolo”, aş fi fost probabil mult mai dur cu mine însumi. Absurd? Îmi pare rău că auzind cuvinte greu de reprodus şi fiindu-mi ameninţată la propriu familia nu am mai ţinut cont de prea multe detalii şi nuanţe. Nu sunt perfect. Când auzi cum îţi va muri familia dacă nu eşti “cuminte” nu mai poţi fi chiar atât de calculat... Dar
îmi promit, în măsura în care e posibil, să nu mai comentez public aiurea lucruri legate de acest conflict şi de business-ul Realitatea.
Asta pentru că eu cred în continuare în potentialul său uriaş. Şi pentru că nu îmi stă în fire să pierd. Nici “bătălii” şi nici bani. Am investit sume importante aici, nu-mi stă în fire să renunţ şi nici să abdic. Voi duce acest proiect până la capăt.
Vă asigur că nu am niciun alt interes decât cel de business, că între timp m-am ataşat enorm de oameni de aici şi de acest proiect pe care vreau să îl transform într-un succes răsunător. Cei care vor dori să rămână alături de noi vor avea în mine nu doar un manager ci şi un partener, iar libertatea de a spune şi scrie şi face jurnalism aici va fi totală. Pentru că am înţeles ceva, aparent, banal: tocmai credibilitatea dă putere acestui business, putere de care am nevoie pentru a duce la capăt cu succes misiunea pe care mi-am asumat-o aici. Deci interesul meu primordial este ca voi să fiţi liberi să vă faceţi meseria!
Sper că mă voi putea baza pe voi şi pe mai departe, vă asigur că ţin şi voi ţine cont de toate sugestiile voastre pentru a reintra în normalitate şi pentru a duce din nou Realitatea TV, .Net şi FM acolo unde trebuie. În primul rând, prin construirea unui mediu de lucru NORMAL. Din fericire, munca voastră titanică dinaintea venirii mele susţine încă ratingurile, traficul şi audienţele... şi, zic eu, e timpul să nu mai strice nimeni, “la nervi” sau “conştient”, ce aţi clădit aici.
Vă mulţumesc,
Sebi
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
