Cartea se numeşte "cinzecișidouă" şi este semnată de Mirel Palada şi Dan Şelaru. Într-un mesaj pe Facebook, Mariana Mărginean a postat o recenzie, precizând că personajele sunt spumoase:
"Încă din capul locului trebuie să subliniez că nu prea îmi plac recenziile și nici nu cred că mă pricep la a povesti despre cărți. Totuși, azi voi încerca să vorbesc despre o carte (cea din poză :) ) care e în stadiul de proiect terminat, dar care nu a luat încă drumul tipografiei. "cincizecișidouă" se numește, iar autorii au considerat, probabil, că o persoană atât de pricinoasă cum sunt eu e un bun reper în ceea ce privește felul în care ar putea fi primită de publicul cititor și mi-au permis să citesc și să mă exprim"cu voce tare" pe marginea lecturii. Glumesc, desigur, ideea e că orice om vrea să aibă niște păreri sincere înainte de ieși cu un produs în lume, iar eu măcar atât am reușit până acum, să învăț să spun direct și cinstit ce cred despre ceva sau cineva. Le mulțumesc pentru prilejul de a face acest exercițiu acum!
"Așadar, am intrat în posesia "manuscrisului" și m-am apucat de citit cu creionul în mână și cu caietul de notițe, gata "să cârcotesc" la fiecare virgulă, să pun 200 de întrebări și tot așa... Dacă la început am avut un moment de apatie, căci citisem cu alt prilej și știam "povestea", imediat ce am trecut la "necunoscut", am zis stai așa, nu e ceea ce pare, e mult mai mult decât o înșiruire de fapte și de întâmplări, e un pretext pentru a pune cap la cap niște piese împrăștiate peste tot, pentru ca obține la sfârșit un întreg, un rotund colorat, pitoresc și mai ales foarte profund.
Prea multe însemnări nu am avut a face, am mai avut întrebări, dar le-am lămurit pe parcursul lecturii, însă am murit de curiozitate în legătură cu ceea ce se va întâmpla mai departe (știți, cam ca-n cărțile polițiste pe care le citeam pe vremuri) și am stat practic cu gândul la firul poveștii și când nu am citit.
Cartea se se poate citi fără a o lăsa din mână, dar eu mi-am întins plăcerea pe vreo 3 zile, tocmai pentru că îmi plăcea atmosfera și știam că o să îmi pară rău când voi ajunge la final. Senzația asta o încerc destul de rar, chiar nu-s genul care investește emoțional în chestii care n-au a face cu realitatea - nu plâng la filme, nu mă atașez de personaje de carte sau de film, ci gust sau nu felul în care se întâmplă sau sunt expuse faptele. Iar atmosfera din carte e fabuloasă, asta garantez!
Personajele sunt conturate în stilul celor din "Romanul cocainei" (M. Agheev ), sunt spumoase, dar nu-s superficiale. Chiar și cele mai dure sau frivole pot fi privite cu simpatie și cu înțelegere și pot deveni repede pozitive. Firul "poveștii" se înșiră cu ruperi de ritm și "locuri goale", cam cu dinamismul celor din Moscova-Petușki (V. Erofeev) - o carte grozavă, plină de luciditate, în ciuda faptului că protagonistul este un tip mereu beat sau mahmur - dacă nu ați citit-o, e musai să faceți imediat rost de ea, asta ca o paranteză.
Ca să scurtez povestea mea, "cinzecișidouă" este un fel de radiografie a societății, cu bune și rele, cu întâmplări vesele (chiar comice pe alocuri) și tragice, și cu tipologii de oameni pe care îi întâlnim zilnic în realitatea obiectivă și ne influențează viața, vrem-nu vrem...
N-am mai citit ceva de felul acesta și mi-a plăcut foarte, clar a fost altfel decât se contura din micile fragmente pe care le-au publicat cei doi pe paginile lor. Dacă deschizi cartea la întâmplare, sigur te prinde ceva și îți dorești să citești mai departe. Recunosc, înainte eram mai îngăduitoare, dar acum nu pot să citesc cărțile autorilor români care țin vitrinele în ultima vreme sau la care e coadă la târgurile de profil, pur și simplu nu reușesc să le parcurg până la capăt, mi se pare că sunt toate scrise după rețete-tip și renunț destul de repede, dar jur că am încercat! Ei bine, cartea asta e altceva. Cu siguranță vă mai povestesc după ce apare și voi putea cita la liber :)
Cam asta, e în câteva vorbe, părerea despre "cinzecișidouă", cartea care stă să apară și din care "prietenii comuni" au avut ocazia să citească și ei câteva rânduri pe paginile autorilor Mirel Palada & Dan Selaru. Cum le-am spus și lor, aș fi terminat aceste rânduri cu inimiore, dar mă abțin, nu se face în public... :)
Mulțumesc, domnilor! Noroc!"
Foto Facebook / Mariana Marginean
[citeste si]
Ca urmare a acestui mesaj, Mirel Palada a avut următoarea reacţie: "Acel moment special cind tragi masina pe dreapta, pui avariile si citesti la marginea traficului prima recenzie la cartea noastra. Priceless.."
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
