"Avem 45 de secunde din momentul în care sună alarma să ne adăpostim", povestește Ramona, o clujeancă stabilită în Israel. Teroarea prin care trece familia ei de când au început Foto: The Telegraph[/caption]
"Scriu cu greu, îmi tremură mâinile, tocmai ne-am întors în apartament după o nouă alarmă antiaeriană, nici nu mai ştiu a câta din ziua de azi… Am hotărât să vin în România cu fiica noastră, Maya, pentru siguranţa noastră şi pentru sănătatea noastră mintală", a declarat Ramona pentru Mediafax. Femeia, care locuieşte încă din 1999 în Ashdod, localitate aflată la mai puţin de 40 de kilometri de Fâşia Gaza, povesteşte cum viaţa i-a fost dată peste cap de tirurile de rachete. Oamenii sunt speriaţi, iar existența lor este marcată de alarmele antiaeriene care sună atât ziua, cât şi noaptea. Românca nu şi-a imaginat niciodată că va ajunge să trăiască într-un război continuu şi că va trebui să îşi crească copilul printre explozii şi alarme. "Nu este uşor să trăieşti sub rachete, însă cel mai greu este să trăieşti în teroare", a spus românca, adăugând că fiica ei a desenat situația în care trăiesc, scriind în ebraică "Vă rog, opriți rachetele". Clujeanca a vorbit despre ceea ce face familia ei atunci când sună alarma: "Noi locuim la etajul al şaselea într-un bloc de şapte etaje şi nu avem o cameră securizată în apartament, aşa cum au blocurile mai noi, aşa că noi trebuie să ieşim în casa scărilor şi este recomandat să mai coborâm un etaj. Cu cât te afli mai spre mijlocul unei clădiri, cu atât eşti mai sigur. Avem 45 de secunde din momentul în care sună alarma să ne adăpostim, aşa că avem papucii de casă lângă uşă şi când auzim alarma, fugim, ne încălţăm şi coborâm la etajul al cincilea. Nu avem voie să folosim liftul în timpul alarmei. Bineînţeles că alarma sună ziua şi noaptea, iar noaptea, soţul meu fuge şi o ia în braţe pe Maya, care doarme, şi fuge cu ea pe hol, în pijamale. Nu mi-am imaginat când am venit în Israel că vom ajunge să trăim într-un război continuu", spune clujeanca. De când au început bombardamentele, oamenii sunt instruiți ce să facă în situații de alarmă, unde să se adăpostească, dar spaima îi împiedică să iasă din casă. Situaţia este una dramatică în condiţiile în care fiica sa este bolnavă și, de teamă, nu pot merge la medic. "Azi trebuie să merg cu Maya la doctor, e puţin bolnavă şi efectiv mi-e frică să ies din casă cu ea, mai ales că şi ieri şi azi au căzut rachete şi au căzut pe clădiri", a spus Ramona.
Ramonei a cunoscut teroarea războiului încă din 2008, când a început a doua Intifadă arabă, atunci când Hamas lansau rachete cât mai aproape de Gaza. "În 2008 ne-au ţinut trei săptămâni în casă, atunci a căzut o rachetă într-un bloc chiar lângă noi şi am avut coşmaruri luni de zile din cauza asta. Mulţi dintre vecinii noştri au plecat atunci spre centrul Israelului, eram aproape singuri în tot blocul. Au urmat câţiva ani de «linişte» relativă, din când în când ne mai trimitea Hamasul câte o rachetă, apoi în primăvara acestui an iar am avut câteva zile de rachete, atunci a căzut una în stradă, lângă blocul nostru", a povestit clujeanca.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
