Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil

La jumatatea festivalului, la Berlin, incepe sa miroasa a urs fript pentru Romania datorita lui Cristian Peter Netzer, care si-a prezentat luni cel mai recent film al sau, POZITIA COPILULUI. Efectul a fost neasteptat. Biblia cinefililor, revista Variety, si-a deschis pagina intaia cu el, ca vedeta, iar Hollywood Reporter si Screen l-au comentat prompt, in superlative care ne misca.

Despre ce e vorba in film? De un caz cu totul banal, despre un fecior de bani gata care, gonind cu 160 la ora, a accidnetat mortal un elev dintr-o comuna obscura.. Dar Barbu nu e un oarecare ci un rasfatat al soartei iar Cornelia (Luminita Gheorghiu, mama lui o sa faca tot ceea ce a invat de la viata, ca sa nu ajunga "in penal".

Netzer si Răzvan Radulescu, coscenaristul sau, exercita o disectie la rece pe cazul viu! Iar publicul si critica internationala au reactionat corect, in conjunctura unei selectii oficiale deosebit de slabe, Cinematograful romanesc a ridicat insa atat de sus stacheta in ulltimii ani, incat filmul, valoros oricum, e supus de noi la exigente corespunzatoare.

In lumina lor, se vad si vulnerabilitati. Filmul s-ar vrea vrea socant din primele imagini, de la primele replici, intr-o sindrofie cu dialoguri ornate generos prin invocari ale organelor intime "de ambele sexe", cum spuneau clasicii. Desigur ca, folosind acest limbaj denunta "neamul prost" al elitelor noastre actuale, dar Doamne!, de ce "pana mea" atata ostentatie! Altceva ar fi fost daca mastile n-ar fi fost smulse violent imediat dupa generic ci ar fi alunecat treptat, lasand sa se intrevada, cat mai flagrant, mojicia lumii "bune". In film, insa, situatiile se cam repeta. Fiul risipitor raspunde ca la carte la provocarile mamei prin formule ca "Esti complet oligofrena", "Esti nebuna!" cand nu-i precizeaza, tandru, "Te f. in gura!" Cam mult, tehnicist si mai ales repetitiv.

Luminita Gheorghiu dezvolta, in schimb, portretul unei femei victima a propriei iubiri pentru un fiu care n-o merita. O creatie care a fost aici remarcata, dar, fara suparare, Vlad Ivanov intr-o fulgeranta secventa, domina filmul, fara a fi fost macar nominalizat in castingul din catalogul Berlinalei. Nedrept lucru. Sa retinem insa, ca atare, ca filmul este bine intentionat si ca a fost mai bun decat cel putin jumatate din filmele care s-au prezentat aici pana acum. Ca festivalul inca nu s-a incheiat. Si avem tot dreptul sa speram... (Berlin, 12 februarie, 2013)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News