"Supărarea cea mai mare este dacă citești acum Neuromancer, de Gibson. Pentru că acolo vezi cartele, vezi dischete, vezi ceea ce nu mai există. Adică, dacă iei partea de recuzită pe care o folosește Gibson în Neuromancer și cam tot Cyberpunk-ul, cumva până la urmă noi trebuie să înțelegem ce vor, de fapt, literaturile astea.
Cel puțin din punctul meu de vedere, și sunt convins că și pentru mare parte dintre scriitorii cu adevărat serioși, care ne plac amândurora, science fiction-ul este o metaforă. Ok, folosești un alt armamentariu decât cel pe care l-ai folosit în proza realistă ca să redai ceva. În plus, ai imaginație.
Dar nu poți să spui că... singurul care mi se pare că a fost un scriitor de anticipație cu adevărat a fost Jules Verne, adică el a făcut niște invenții rotunde, frumoase, despre submarin, despre aparatele de zbor, despre, despre, despre și așa mai departe...
Dar science fiction-ul din zilele noastre, ca să spun așa, ajunge într-o zonă în care partea științifică este doar un suport. Nu este o demonstrație de viitor. Nu ne este demonstrat viitorul", a explicat Florin Chirculescu, scriitor.