"Eu nu prea le am cu Dumnezeu - nici cu Dumnezeu Arafat, nici cu Dumnezeu Tolontan. Nu am nici competența să mă pronunț dacă intervenția de la Colectiv a fost sau nu la standardele necesare. Dar am competență să văd când o anchetă jurnalistică NU este făcută la standardele care să ne permită, că public, să ajungem la o concluzie, sau să permită autorităților să utilizeze investigația cu pricina în aflarea adevărului", a scris Oana Popescu Zamfir pe Facebook.
Problemele evidente ale clipului ţinut secret
"1. Ancheta Libertatea, ca din ce în ce mai multe în ultima vreme, se bazează pe o UNICĂ SURSĂ. "The whistleblower", să-i spunem. Care poate fi un om cu conștiința, care își periclitează propria poziție că să dezvăluie fapte relevante pe care le cunoaște; sau poate fi un dement, sau cineva cu interese personale anume, sau cineva care a rămas cu niște traume emoționale în urmă celor trăite la Colectiv. Nu avem de unde ști și până la urmă nici nu interesează asta. Important e că pornind de la mărturia și declarațiile lui, trebuie să coroborezi informația cu alte surse, tocmai că să-i verifici veridicitatea. Sursele cu care a încercat Libertatea să coroboreze (ofițerul în rezervă G. Pop) neagă cele spuse de whistleblower. Nu există nicio altă sursă care să confirme spusele lui. Dar ce contează, ziarul tratează cele descrise că fiind fapte obiective, nu doar spusele unei singure persoane.
2. Libertatea consideră că imaginile vorbesc de la sine, că se vede "haos", "dezorganizare", victimele sunt carate pe paleți, pe brațe, nu sunt resuscitate, etc. Nu, imaginile nu vorbesc de la sine, cu siguranță nu unui public nespecialist. În primul rând în ce dezastru de proporții ați văzut vreodată (la nivel de impresie vizuală) ordine deplină și coregrafie că la teatru? Normal că dacă te uiți pe imagini ai impresia că e haos: oameni aleargă de colo-colo, se țipă, se suferă, se moare! În al doilea rând că imaginile sunt selective, cum ziarul și recunoaște - nu avem de unde ști că în paralel, în alte locuri decât cele cuprinse în filmare, nu se făceau manevre de resuscitare, etc. În al treilea rând, e firesc în intervențiile de proporții să nu ai din primele minute la față locului zeci de echipaje, toate dotate cu tărgi, medici, aparatură, oxigen, etc. Când ai de salvat zeci de vieți simultan, mai și improvizezi și lucrezi în condiții similare cu cele de pe câmpul de război, nu în condiții de spitalul Elias. Nu vreau să spun că intervenția ar fi fost impecabilă, pentru că, repet, habar nu am. Ce vreau să spun este că imaginile singure NU ne spun în niciun caz dacă a fost sau n-a fost.
3. Nu există nicăieri unicul demers care ne-ar fi putut spune dacă s-a făcut mai puțîn/ mai prost decât se putea face: citirea unui specialist și comparația cu normele și așteptările în vigoare. E cert că dacă ai o catastrofă, cu zeci, sute de victime deodată, nicio țară nu va putea derula operațiunea de intervenție în condiții identice și cu rezultate identice că într-un accident cu trei victime. În aceste condiții, întrebarea corectă este: ce nivel de pregătire ar fi trebuit să existe, comparativ cu standardele din domeniu și cu nivelul de performanță al altor țări? ce nivel de pregătire a existat în fapt? s-au respectat prevederile și planurile de intervenție? cum s-au derulat alte operațiuni similare în alte țări? cu ce rată de succes? cu ce erori? cum stăm noi prin raport la asta? avem, din păcate, o grămadă de alte exemple cu care să comparăm: 9/11 în SUA, atentatele de la Madrid, atentatele de la Londra, Paris, etc. S-a acționat mai slab, mai haotic, mai ineficient, mai iresponsabil decât acolo? sau s-a făcut tot ce se putea face la față locului, în condițiile date? Abia asta ne poate da o indicație asupra nivelului intervenției, sau măcar opinia unui specialist care să ne spună "răniții pot fi transportați pe orice, nu musai pe targă, dacă după indiciile x,y,z nu par să aibă leziuni ale coloanei", sau "dacă nu ai altceva", sau "răniții nu pot fi niciodată, sub niciun motiv, transportați așa, nu e normal să nu ai numărul necesar de tărgi", s.a.m.d. Ideea că ne uităm noi la un film și ni se pare că e haos și deci tragem concluzia că realmente e haos e o prostie și un amatorism incredibil!
4. Afirmațiile de tipul "un ofițer ISU înjură morții" sunt o marlanie jurnalistică. Serios, omul ăla înjură morții, sau înjură pur și simplu pentru că starea psihică în care operează salvatorii în astfel de situații - și mai ales în asta - este indescriptibil de acută?! Salvatorii au, desigur, experiență și instructaj - dar asta nu înseamnă că nu au reacții umane, confruntați cu tragedii de proporții, cu oameni care mor, care agonizează. De-aia se întorc soldații de pe front cu PTSD, de-aia în situații de tipul Colectiv, unii plâng, unii vomită, unii înjură, unii leșînă - toată lumea decompenseaza cum poate!
5. Nu înțeleg de ce nimeni nu a cerut de la ISU filmarea până acum - e de notorietate că orice intervenție de acest fel este filmată, pentru arhivare, documentare, cercetare. De ce nu au cerut-o nici corpul de control, nici procurorii, nici presă, nu înțeleg. Dar cu certitudine nici ISU nu avea vreo obligație să ofere astfel de imagini, care până la noi ordine sunt de uz intern, unor persoane din afară instituției. Asta nu reprezintă "ascunderea" lor, ci doar respectarea procedurii. Dacă se dovedește că au fost cerute și în mod deliberat nu au fost date, lucrurile se schimbă, desigur. Dar momentan de nicăieri nu rezultă așa ceva", a mai scris fostul secretar de stat.
Normele jurnalismului etic, nerespectate
"Până una, alta, eu nu am văzut decât niște imagini noi care -deocamdată, în lipsa decriptajului specializat - nu spun nimic în plus, și o "anchetă" bazată - iar! - pe o unică sursă, care nu conține niciun fel de coroborare cu fapte certe, cu opinii ale specialiștilor, cu comparații cu cazuri similare, dar aruncă afirmații grave, nedovedite și uneori flagrant exagerate. Repet: nu susțîn defel că nu e posibil că intervenția la Colectiv să fi fost absolut sub orice critică, oamenii să nu fi fost pregătiți, să nu le fi păsat... cum nu susțîn nici contrariul! Spun însă că anchetă Libertatea sigur nu respectă nici normele jurnalismului etic și de calitate, nici interesul de a fi informat al cetățeanului, nici interesul superior de căutare a adevărului. Mai aruncă niște fum peste ceață deja existența în acest caz și mai omoară niște speranțe în jurnalismul de calitate...", a conchis Oana Popescu Zamfir.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
