Cele două fiice ale sale se căsătoresc anul acesta. Maria, una dintre ele, a scris câteva rânduri, o scrisoare pentru tatăl său care și-ar fi dorit atât de tare să fie la nunțile fiicelor sale.
„Mă auzi? Ce mai faci? Aş vrea ca rândurile mele să te ajungă de dincolo de liniştea stelelor. Multe s-au schimbat pe lume de când ai plecat, prin multe greutăţi şi bucurii avea să treacă inima mea. Am luat viaţa în piept, cu durerile şi frumuseţile ei, dar am rămas visătoare şi încă îţi semăn în multe privinţe. Nu-mi mai e aşa frică de ce îmi aduce ziua de mâine.
Duminică e nunta mea, tati. Ne pregătim cu înfrigurare de ziua cea mare, pe care am amânat-o în octombrie din cauza restricţiilor. Am renovat prin curte, am vopsit uşile în alb, am văruit casa. Bogdan ascultă uneori muzică simfonică în timp ce face treabă, şi atunci zâmbesc şi îmi amintesc de zilele în care tu erai.
În fiecare seară udăm trandafirii, florile tale iubite, pentru a ne îmbăta cu parfumul şi frumuseţea lor. Suntem stresaţi, obosiţi şi fericiţi. Ioana se mărită tot anul ăsta, în toamnă. Îţi vine să crezi? Ambele tale fete se mărită la două luni distanţă. Ţi-ai dorit mult să ne găsim băieţi cu suflet bun. Dacă i-ai fi cunoscut, ai fi fost atât de fericit…
Mamaia Fia e la noi, o văd mai des zâmbind, e luminoasă şi poartă o linişte angelică pe chip. E tare bucuroasă şi aşteaptă nunţile de parcă ar fi unicul ei sens de a mai trăi. Draga mea mamaia Tanţa speră să poată ajunge. Mi-a spus că îi e tare frică să nu prindă nunta. Claudiu se întoarce din Canada pentru a fi prezent. Nenea Nicu şi-a întrerupt tratamentul doar pentru a se simţi bine la nuntă, pentru a dansa şi pentru a uita, pentru o clipă, de probleme. Îi iubesc pe toţi nespus de mult.
Stau în curte şi-ţi scriu acum. E o noapte caldă şi se aud greierii în liniştea verii. Tu nu mai eşti pe scaun şi nicăieri în jur nu te mai văd, dar o parte din prezenţa ta e încă aici, în casa ta iubită, în curtea ta dragă, sub cerul plin de stelele pe care le-ai îndrăgit atât de mult... Ştiu cât ţi-ai dorit să fii la nunta noastră. Ştiu cât de fericit ai fi fost. Sunt fericită, tati. În ciuda emoţiilor, sunt senină şi liniştită, cum rar în viaţă am mai fost. Duminică e ziua nunţii mele, o zi importantă a vieţii noastre. Vei zâmbi de acolo, dintre îngeri? Îmi vei trimite un gând bun, să ştiu că eşti cu noi? Te iubesc, tati”, a scris Maria.
A trecut atâta timp și telespectatorii încă îi simt lipsa
Așa este din mai 2018 când a murit marele psiholog Hanibal Dumitrașcu. Toată lumea îi simte lipsa. Avea o vorbă bună pentru fiecare. Ucigașul tăcut al vremurilor noastre, un accident vascular cerebral, l-a făcut să se prăbușească.
Într-un interviu pentru DC News, Maria Dumitrașcu, fiica lui, absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității din București, spunea care a fost cea mai importantă lecție pe care a învățat-o de la tatăl ei.
”Am învăţat foarte multe lucruri de la el. Nu mi-a fost doar un tată foarte bun, ci şi mentor şi model în viaţă. Datorită lui am învăţat de mică că a citi înseamnă a evolua frumos şi a trăi atâtea universuri minunate. De fiecare dată când mă vedea că citesc, i se umplea inima de bucurie, era tare mândru. Niciodată nu mi-a spus că trebuie să citesc, dar puterea exemplului este cel mai mare învăţător. De la el am învăţat că în viaţă e nevoie să te cunoşti profund, să ai un scop şi un sens, că paşii sunt visul, să-ţi urmezi propria cale, să faci ce îţi place şi să-ţi laşi amprenta prin lucrurile pe care le faci, să ajuţi la o lume mai bună, căci schimbarea vine de la fiecare în parte”, spunea Maria Dumitrașcu.
”De la el am preluat setea de cunoaştere, mi-a arătat că mereu mai e ceva de cunoscut, de simţit, de trăit. M-a învăţat să îmbin studiul cu distracţia, că în viaţă ai nevoie şi de muncă şi de momente de relaxare, în care să petreci timp cu tine însuţi, căci asta înseamnă echilibrul. Că e nevoie să fii perseverent şi să rămâi bun. El era un om bun. M-a învăţat ce este iertarea, ce este compasiunea, înţelepciunea şi ce înseamnă să te bucuri de lucrurile simple, că fericirea se regăseşte în compania oamenilor dragi, în contemplarea unui peisaj frumos, într-o poveste citită sau născocită, într-o dimineaţă în aerul proaspăt în care asculţi melodia ta preferată şi-ţi bei cafeaua, bucurându-te de noua zi care vine”, ne mai spunea Maria Dumitrașcu într-un interviu pentru DC News.
Vâlcu, primul jurnalist care i-a luat un interviu: Vorbea pe înțelesul tuturor
Val Vâlcu, primul jurnalist care i-a luat un interviu lui Hanibal Dumitrașcu a vorbit despre imensa pierdere din societatea românească, după trecerea în neființă a reputatului psiholog.
Jurnalistul spune că Hanibal Dumitrașcu a fost un mare luptător.
"Înainte de a fi psiholog sau profesor la Universitatea din București, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Hanibal Dumitrașcu a fost un luptător. Mulți psihologi vin spre presă pentru a-și face reclamă, pentru a avea pacienți la cabinet, însă Hanibal Dumitrașcu a fost numit pe drept cuvânt psihologul românilor pentru că nu a venit să își facă lui un bine, ci să ne facă nouă un bine, să acționeze asupra mentalului colectiv, cu înțelegere și deschidere pentru problemele de psihopatologie a comportamentului politic și social. Sfaturile lui erau de interes pentru întreaga societate, nu doar pentru un pacient sau altul," a spus Val Vâlcu la Antena 3, în 2018, când a murit psihologul.
"Nu reușesc să-mi revin, este o pierdere uriașă atât în plan personal cât și în plan social în România. Țara noastră a pierdut o personalitate importantă. Nu se plângea de afecțiunea pe care o avea, punea în planul doi problemele personale. Diabetul nu este o boală ușoară. Acum vreo o săptâmână, l-am întrebat la un post de televiziune dacă a mers la mare și s-a bronzat, el a spus că stă în grădină. Am glumit cu el, i-am zis să nu-l muște câinele lui Marius Pieleanu, pentru că ei sunt vecini. Era un om extrem de optimist, să fiu cinstit, nu-l mai văzusem atât de energic de multă vreme," mai spunea atunci Val Vâlcu.
Vâlcu, primul jurnalist care i-a luat un interviu
Val Vâlcu a fost primul jurnalist care i-a luat un interviu lui Hanibal Dumitrașcu. El a vorbit despre acel moment.
"E destul de greu să faci interviuri cu cei din mediul universitar, care sunt ocupați mai ales de revistele științifice, de carieră și caută să-și cântărească fiecare cuvânt, să nu apară vreo greșeală pe care colegii s-o sancționeze. Însă Hanibal Dumitrașcu vorbea pe înțelesul marelui public cu o mare deschidere și nu ne-am referit doar la cazurile clasice de psihologie, ci a intrat decis, a avut curajul de a spune lucrurilor pe nume în această zonă, a psihopatologiei comportamentului politic sau social, pe temele de actualitate, privind în sufletele românilor, în mentalul colectiv," a mai spus jurnalistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
