€ 5.0919 →
|
$ 4.3707 →
|
Foto: Unsplash
Elevii care sunt pedepsiți pentru rezultate slabe la teste riscă să devină demotivați și dezangajați de procesul de învățare, arată studiile din domeniul psihologiei educației, conform Reuters. Deși multe...
Un copil de 11 ani din Essex a primit detenție pentru că nu a obținut 90% la un test de matematică. Cu toate că obținuse un respectabil 81%, școala a considerat că rezultatul este insuficient și a decis să îl sancționeze.
Acest caz ilustrează o tendință îngrijorătoare în școlile din Anglia, unde elevii sunt tot mai des pedepsiți nu doar pentru comportamente inadecvate, ci și pentru performanțe academice sub așteptări.
Această abordare ridică o întrebare esențială: este pedeapsa o metodă eficientă de a motiva copiii să învețe mai bine? Studiile din domeniul psihologiei educaționale sugerează contrariul.
Din 1988, când Legea privind reforma educației a introdus competiția între școli și măsurarea performanțelor elevilor, accentul a fost pus pe rezultate cuantificabile. Școlile sunt evaluate pe baza progresului elevilor, a ratelor de promovabilitate și a procentului celor care își continuă studiile sau își găsesc un loc de muncă.
Aceste statistici sunt publice și pot influența alegerea părinților, dar și viitorul instituțiilor. O școală cu rezultate slabe poate fi supusă inspecțiilor Ofsted, directorul poate fi demis, iar unitatea poate fi trecută sub administrarea unui trust educațional. Din această cauză, unele școli ajung să adopte măsuri drastice, precum excluderea elevilor mai slabi pentru a menține o medie ridicată a rezultatelor.
Pedepsele dure impuse elevilor pot avea efecte contrare scopului dorit. Atunci când un copil este criticat frecvent sau sancționat pentru performanțe nesatisfăcătoare, stima sa de sine poate fi afectată, iar motivația pentru învățare poate scădea. În loc să se străduiască mai mult, elevii pot recurge la strategii defensive, cum ar fi evitarea temelor dificile sau amânarea studiului.
Fenomenul de „neajutorare învățată” poate apărea atunci când un elev ajunge să creadă că nu poate influența rezultatele prin propriile eforturi. Dacă simte că orice ar face, nu va reuși să atingă standardele impuse, el poate renunța să mai încerce.
Teoria autodeterminării, un concept psihologic recunoscut, sugerează că oamenii sunt în mod natural motivați să învețe și să crească atunci când trei nevoi fundamentale sunt satisfăcute:
Competența – Elevii trebuie să simtă că pot reuși și că primesc sprijin pentru a-și îmbunătăți abilitățile.
Autonomia – Trebuie să aibă un anumit control asupra procesului de învățare, să poată alege și să își stabilească obiective proprii.
Apartenența – Un mediu școlar în care elevii se simt apreciați și sprijiniți le crește dorința de a se implica activ în educație.
Dacă școlile reușesc să creeze un mediu de învățare care să răspundă acestor nevoi, elevii vor fi mai motivați să învețe din proprie inițiativă, nu din frica de pedepse.
În loc să recurgă la sancțiuni, școlile ar putea implementa strategii care să sprijine motivația intrinsecă a elevilor:
- Stabilirea unor așteptări realiste, astfel încât elevii să simtă că pot atinge succesul.
- Oferirea de opțiuni, cum ar fi alegerea temei unui proiect sau a formatului în care să fie prezentat.
- Furnizarea unui feedback constructiv, care să evidențieze progresul în loc să critice greșelile.
- Crearea unui mediu pozitiv, în care elevii să fie încurajați să își exprime opiniile și să se simtă valorizați.
Dacă sistemul educațional ar pune accent pe sprijin și dezvoltare, în loc de pedepse și presiune, elevii ar putea fi motivați să învețe din plăcere, nu din teamă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
