Orașul în care nu ai voie să mori. Aici, nicio femeie nu poate naște

Unul dintre orașele celebre pentru interdicția de a muri este Longyearbyen, situat pe insula Spitsbergen în arhipelagul Svalbard din Norvegia. Această interdicție neobișnuită se datorează condițiilor climatice extreme din zonă, care împiedică descompunerea naturală a corpurilor. Temperaturile foarte scăzute fac ca trupurile să se păstreze aproape intacte, ceea ce poate duce la riscuri de sănătate publică și probleme legate de contaminarea solului.

În Longyearbyen, dacă o persoană este grav bolnavă sau rănită și se apropie de moarte, ea este transportată pe continent, de obicei la Tromsø, pentru a-și trăi ultimele momente acolo. Cimitirul din Longyearbyen nu mai este folosit pentru înmormântări din anii 1950, tocmai din cauza acestei probleme legate de conservarea corpurilor.

Această interdicție reflectă adaptarea oamenilor la condițiile extreme din regiune și măsurile pe care le iau pentru a asigura un mediu sănătos și sigur pentru toți locuitorii.

Femeile nu pot naște aici

În Longyearbyen, femeile nu nasc de obicei în oraș din cauza lipsei de infrastructură medicală adecvată. Orașul nu are un spital mare sau facilități obstetricale necesare pentru siguranța mamei și a copilului în timpul nașterii. De aceea, femeile însărcinate sunt încurajate să părăsească Longyearbyen și să meargă pe continent (de obicei la Tromsø) pentru a naște.

Această practică este parte a măsurilor de precauție luate pentru a gestiona condițiile unice și provocările oferite de mediul arctic. În timp ce nu există o interdicție oficială pentru nașteri în Longyearbyen, în mod practic, femeile însărcinate aleg să meargă în locuri cu facilități medicale mai bine echipate pentru nașteri.

4 luni cu soare, 4 luni în beznă

Longyearbyen este cel mai mare oraș și centrul administrativ al arhipelagului Svalbard, situat la aproximativ 1.300 de kilometri de Polul Nord. A fost fondat în 1906 de către John Munroe Longyear, un american implicat în industria minieră.

Orașul a fost inițial dezvoltat ca o comunitate minieră pentru extracția cărbunelui. Mineritul a jucat un rol central în dezvoltarea economică a orașului pentru o mare parte a secolului XX.

Longyearbyen are o climă arctică, cu ierni foarte lungi și reci și veri scurte și răcoroase. Orașul experimentează fenomene unice, cum ar fi soarele de la miezul nopții - soarele nu apune timp de aproximativ patru luni vara - și noaptea polară - soarele nu răsare timp de aproximativ patru luni iarna.

Longyearbyen are o populație de aproximativ 2.000 de locuitori, care include atât norvegieni, cât și persoane din diverse alte naționalități. Datorită instituțiilor educaționale și de cercetare, cum ar fi Universitatea din Svalbard (UNIS), orașul atrage studenți și cercetători din întreaga lume.

Arhipelagul Svalbard, inclusiv Longyearbyen, este o zonă de interes major pentru cercetări climatice și de mediu datorită locației sale unice în Arctica. Datorită prezenței urșilor polari, locuitorii și vizitatorii sunt sfătuiți să fie precauți și, în multe cazuri, să poarte arme de foc pentru autoapărare când părăsesc zona locuită. Există reguli stricte pentru protejarea mediului fragil din Svalbard, incluzând reglementări privind vânătoarea, pescuitul și turismul.

În ultimii ani, economia orașului s-a diversificat, trecând de la minerit la turism și cercetare, adaptându-se la noile condiții economice și de mediu.

*În realizarea acestui material a fost folosit ChatGPT.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News