Guvernul Norvegiei ia în considerare posibilitatea ca fondul său suveran, cel mai mare din lume, să investească în companii legate de fabricarea armelor nucleare.
Un comitet desemnat de executivul norvegian, condus de fostul guvernator al băncii centrale Svein Gjedrem, a prezentat, joi, un raport în care susţine acest tip de investiţii, argumentând că materializarea acestei propuneri ar proteja securitatea Norvegiei.
Dacă propunerea va avea succes, companii din Statele Unite ale Americii, Franţa şi Regatul Unit, în prezent excluse pentru participarea lor la producţia de arme nucleare, ar putea avea acces la investiţii din Fondul Global de Pensii al guvernului norvegian. Acesta deţine active în valoare de aproximativ 2,4 trilioane de dolari (2,1 trilioane de euro), sume comparabile cu PIB-ul Spaniei.
DCNews l-a contactat pe generalul de brigadă (r) Mircea Mîndrescu pentru o analiză cu privire la propunerea comitetului desemnat de guvernul de la Oslo.
Acesta a explicat, în exclusivitate pentru DCNews, că inițiativa ar viza companii din state NATO, iar aceste investiții s-ar limita la cele cinci țări care posedă legal arme nucleare, recunoscute de Tratatul de Neproliferare Nucleară din 1968.
Propunerea se bazează pe ideea de a investi în companii care produc arme nucleare, „dar cu specificație că acele componente trebuie să aparțină de state NATO sau de state care sunt legal posesoare de arme nucleare, adică cinci state, care au fost recunoscute prin Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT) din 1968. În orice caz, vorbim despre o recomandare, și nu despre o lege, urmând ca, după o perioadă de reflecție națională și politică, Parlamentul norvegian să ia o decizie” - gen. (r) Mîndrescu.
De ce intenționează Norvegia să investească în arme nucleare
„Vedem, inevitabil, o schimbare de atitudine și ne întrebăm de ce această schimbare? Pe de o parte, Norvegia nu renunță la statutul de stat neposesor de arme nucleare, respectând NPT. Acesta este un aspect extrem de important.
Pe de altă parte, Norvegia intenționează să renunțe la acea limitare comercială. Cred că motivul principal care stă la baza unei propuneri de acest fel - și nu vorbesc despre motivul comercial, acela că investești bani acolo unde se face profit - se regăsește în precizările comitetului, respectiv că nu se poate ca Norvegia să beneficieze de acoperirea nucleară a NATO împotriva unor amenințări nucleare și să nu participe, măcar cu resurse financiare, la întărirea, consolidarea și calibrarea puterii nucleare aliate, în condițiile în care ea există. Și în contextul în care amenințările nucleare au început să fie foarte prezente: iar aici nu ne uităm la altcineva decât la Rusia, care, de foarte multe ori, cu vocea unor oficioși și, uneori, a unor oficiali precum fostul președinte Dmitri Medvedev, au făcut referiri indirecte la posibilitatea ca Federația Rusă să utilizeze armamentul nuclear, 'îmbrăcând' această posibilitate sub masca unor acțiuni defensive, alteori fiind de-a dreptul ofensivi în sensul: 'Ce ar fi să distrugem Londra, Parisul? Dar nici Bucureștiul n-ar fi rău dacă l-am distruge', adică amenințări nucleare foarte clare.
În această nouă paradigmă nucleară globală, generată de aceste amenințări ale Moscovei, acum, cei de la Oslo se gândesc la o asemenea contribuție, pe care o propun, pentru că nu este vorba despre o lege care să modifice atitudinea de până acum a Norvegiei, ci despre această recomandare pe care acest comitet o face Parlamentului norvegian”, a precizat generalul Mîndrescu.
Gen. (r) Mîndrescu: Este o schimbare, dar nu fundamentală. Descurajarea nucleară a funcționat
Investițiile Norvegiei nu ar accelera cursa înarmării nucleare, consideră gen. Mîndrescu, dar ar putea sprijini dezvoltarea arsenalelor existente și ar marca o schimbare de atitudine a conducerii de la Oslo.
„Producerea armelor nucleare depinde de statele nucleare, cele care posedă armamentul nuclear - cele cinci legal posesoare (n.r. SUA, Rusia, Franța, Marea Britanie și China) și altele care sunt de facto posesoare, care există și sunt cunoscute (n.r. India, Pakistan, Coreea de Nord, Israel). Această proliferare a armamentului nuclear - dacă vorbim despre una pe orizontală, adică posibilitatea ca alte state să producă arme nucleare, - nu ar determina niciun risc. Cu alte cuvinte, norvegienii nu se gândesc să investească în alte state decât în cele care sunt legal posesoare de arme nucleare, deci nu putem vorbi despre o proliferare pe orizontală.
Pe de altă parte, putem vorbi despre o proliferare pe verticală? Da și nu, pentru că, dacă țările nucleare, care au acest armament, doresc să investească, probabil că vor găsi fondurile necesare. Evident că, în acest moment, Norvegia ar putea pune la dispoziție bani mai ușor, bani existenți, degrevând pe undeva cheltuielile pe care alte state le-ar face cu perfecționarea acestor elemente nucleare. Până acum, dacă ne uităm începând cu 1945, când a apărut prima oară arma nucleară, și toată evoluția ulterioară, vedem că, totuși, această descurajare nucleară a funcționat. Marile puteri nu s-au angajat în război tocmai având în vedere posibilitățile nucleare ale celuilalt. Dacă americanii aveau în 1945 monopolul armamentului nuclear, în 1949, URSS l-a avut și ea; și, de atunci, vorbim despre această echilibrare între părți.
Investiția norvegiană ar merge pe un teren deja bătătorit și nu va genera creșteri spectaculoase; va sprijini această producție, dar nu o văd ca fiind o chestiune extrem de spectaculoasă sub aspectul comercial și al producerii de armament. Ar fi o întoarcere notabilă în ceea ce privește atitudinea politică a Norvegiei față de sprijinirea existenței armamentului nuclear. Dar până acolo mai este mult. Este o schimbare, dar nu una fundamentală. Având în vedere situația internațională și amenințările nucleare, pe undeva există rațiuni solide pe care se sprijină o asemenea propunere. Vorbim despre Norvegia, o țară nordică, cunoscută pentru pacifism, seriozitate și muncă - o țară mică, dar hotărâtă și care știe care-i sunt drepturile. Și care este hotărâtă să contribuie și la apărarea proprie, și la apărarea zonei Nord-Atlantice”, a mai explicat generalul (r) Mircea Mîndrescu, în exclusivitate pentru DCNews.
ONG-urile nu sprijină demersul comitetului
Principala coaliţie de ONG-uri împotriva acestui tip de armament a îndemnat, joi, autorităţile de la Oslo să nu facă acest pas, transmite EFE.
„Le cerem Guvernului şi Parlamentului să menţină criteriile de excludere a armelor nucleare şi să se asigure că un fond destinat să protejeze generaţiile viitoare nu investeşte în arme care le ameninţă supravieţuirea”, a declarat într-un comunicat Campania Internaţională pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN).
„Investiţia în companii care fabrică arme nucleare într-un moment de cursă a înarmărilor creşte probabilitatea ca acestea să fie folosite din nou. Norvegia ar fi complice în mod conştient atunci când acele arme ar fi utilizate din nou”, a avertizat directorul executiv al ICAN, Melissa Parke.
ICAN, câştigătoarea Premiului Nobel pentru Pace în 2017, aminteşte că nu există multe companii dedicate producerii acestui tip de armament (propriile lor rapoarte anuale vorbesc despre aproximativ 25 la nivel mondial), aşa că excluderea lor nu ar trebui să aibă un impact prea semnificativ asupra rentabilităţii investitorilor.
„A face o excepţie ar submina un criteriu prin care Norvegia a contribuit să îl stabilească pentru a promova investiţiile responsabile", a subliniat ICAN.
Anul trecut, o propunere similară de a investi în firme legate de industria nucleară, prezentată de formaţiunea conservatoare Partidul Progresului, a fost respinsă de Parlamentul norvegian cu 90 de voturi împotrivă faţă de doar 12 voturi favorabile, potrivit Agerpres.
