Duhovnicii îi sfătuiesc pe cei care nu pot ajunge la la Liturghia din zilele de sărbătoare să nu își găsească motivații intrinseci, ci să rămână cu gândul la ziua sfântă, în timp ce își îndeplinesc atribuțiile ce îi solicită.
„Voi încerca un posibil răspuns, fără pretenția de valabilitate generală. Sunt convins că alți duhovnici au, probabil, soluții mai adecvate. Eu, unul, am stat și am chibzuit: nu pot să-i dau canon unui fiu duhovnicesc, medic chirurg de profesie, să lipsească din gardă, ci îl îndemn să săvârșească o altfel de liturghie, a iubirii, care este prelungirea celei euharistice din Biserică. Devenind „instrumentul” desăvârșitului Taumaturg, prin el se vor tămădui, se vor salva, primind alinare, cei obidiţi şi împovărați de grele suferințe. Sigur, se cuvine să adăugăm un sfat: să nu piardă următoarea Sfântă Liturghie. La fel în cazul învățătorilor ori profesorilor: în zile de sărbătoare din cursul săptămânii sunt datori să meargă la școală, unde împlinesc liturghia „cuvântului”, trudind la luminarea învățăceilor. Neîndoielnic, nici ei nu trebuie să uite că fără părtășia cu lumina și înțelepciunea Veșnicului Învățător, nu vor izbuti să treacă peste pragul informativ al cursurilor pentru a ajunge la cel formativ, adăugând astfel actului educațional, pe lângă perfecționarea intelectuală, pe cea spirituală.
„Treceți pe la biserică în drumul spre serviciu”
Practic, dacă timpul și împrejurările permit, cei obligaţi să muncească în zilele de sărbătoare, se pot abate în drumul către locul de muncă pe la biserică. Aprind o lumânare, rostesc o rugăciune, lăsând făgăduința că vor reveni să-și împlinească datoria de bun creștin. După terminarea programului, pot participa, seara, la vecernie sau vor citi acasă un acatist. Sărbătoarea nu presupune doar slujbă și odihnă, ci și lucrare duhovnicească: să facem milostenie, să cercetăm pe bolnavi, pe cei singuri, să zăbovim mai mult în preajma celor ce rătăcesc pe cărările umbroase ale acestei vieți.
Sentimentul de regret
Peste toate, neparticiparea la Sfânta Liturghie în sărbători trebuie să stârnească în sufletul creștinului un sentiment de regret. Să evite ca nefirescul să nu devină firesc. Chiar dacă obligațiile profesionale îl împiedică să fie prezent la biserică, să nu se resemneze, să nu lase conștiința să-i justifice absența, ci, dimpotrivă, să lupte pentru ca la următoarea sărbătoare sau duminica să ajungă numaidecât în „anticamera Împărăției lui Dumnezeu”, scria Arhimandritul Mihail Daniliuc pentru Doxologia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
