Unde-s driblingurile de altădată? Unde a dispărut fotbalul romantic, unde s-a dus creativitatea? Fotbalul de astăzi s-a transformat într-un alt fel de spectacol. Accentul pe tactică este enorm, mijlocaşii şi atacanţii au început să fie judecaţi mai mult după capacitatea de a ajuta apărarea decât după abilitatea de a depăşi adversarul, pasele la nesfârşit au înlocuit "floricelele", iar câlcâiele, bicicletele şi şuturile de la mare distanţă sunt considerate modalităţi prea uşoare de a pierde mingea.
Astăzi, cea mai bună echipă din fotbalul european este considerată cea care îşi sufocă adversarul prin acapararea mingii. Manchester City are, meci de meci, posesie de peste 70%, iar în unele partide chiar de peste 85%. Asta înseamnă că adversarul atinge balonul de câteva ori, iar atunci fără prea mari realizări. E drept, sistemul e eficient. Manchester City câştigă titluri, e campioana en-titre din Liga Campionilor. Stilul acesta a fost perfecţionat de Spania, care în doar 4 ani (2008-2012) a câştigat 2 Campionate Europene şi un Campionat Mondial. E normal să fie un ideal. Ce nu e normal, însă, e că toată lumea vrea să joace aşa.
"Toată lumea vrea să joace ca Manchester City. E un joc frumos, te relaxezi când îi vezi că joacă, dar ca să joci ca ei, să începi fiecare atac de la portar şi să ajungi la atacant, în careul celălalt, e cale lungă. Nu poţi să faci ceva dacă nu ai jucătorii potriviţi. Să aibă tehnicitate, viteză de reacţie, să aibă dezvoltată o capacitate tactică mare, să poată face faţă la ce cere antrenorul", spune Viorel Hizo, fostul antrenor al celor de la FC Rapid şi FC Vaslui. Şi are dreptate.
Jose Mourinho a reuşit, în 2009, să contracareze perfect Barcelona lui Guardiola, folosind împotriva adversarului propriul joc. Funcţionează... CONTINUAREA PE dcsport.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
