Cum a fost anul 2025? Un an plin de surprize politice. Cum a început totul? Pe 10 februarie, absolut neașteptat, Klaus Iohannis își dă demisia din funcția de interimar, ce era el de fapt, un fel de președinte „prelungit”. Fusese președinte jucător, acum era prelungitor, adică peste mandat.
Pe 10 februarie, absolut... neașteptat, sigur... Îi servește drept pretext o zicere a USR și a AUR, că pregătesc suspendarea lui. Nu se știe dacă făceau numărul de voturi. Dacă îl făceau, procedura dura o lună-două, adică martie-aprilie. Oricum, era o treabă trasă de păr pentru că Iohannis, în mai, încheia mandatul.
Dacă stătea liniștit și îi lăsa pe ceilalți să-și facă procedura de suspendare, era posibil ca CCR să o respingă, dar până atunci îi dădea lui Georgescu și lui Simion combustibil politic. Curtea care l-a respins pe Georgescu ar fi devenit ținta unui scandal. Plus-minus, suspendarea era vax. Adică o ducea până în aprilie, când oricum erau alegeri în mai. E posibil ca lumea nici să nu mai voteze, cu două alegeri una după alta. Deci nu de asta și-a dat demisia Klaus Iohannis.
Acum vine bomba: Pe 10 februarie, Klaus Iohannis își dă demisia
Pe 14 februarie, uitând cu totul de Iohannis, are loc Conferința de la München și discursul lui JD Vance. Prima dată când se pune în discuție corectitudinea anulării alegerilor și apare discursul că Europa e slabă, că există cenzură în Europa.
E limpede că a știut că urmează o schimbare, un shift geopolitic. Asta era anticipat de analiști, discursul nu apare din neant. Klaus Iohannis, „bărbatul puternic”, om de stat viguros, de doi metri, pleacă de frică. Se extrage din problemă.
Când se schimbă taberele geopolitice, omul de stat adevărat se retrage la vila din Sibiu să-și monteze gresie. A trecut frumos de momentul februarie, fără să tremure, la prima probă serioasă.
Lucrurile sunt legate. Poate nu știau exact cuvintele lui JD Vance, dar direcția era de anticipat. Apare Ilie Bolojan, șef al Senatului, și încep măsurile de micromanagement la Senat: Dă trei oameni afară, aduce patru. Așa încep „economiile”.
Începe campania. Aflăm abia acum că părți din PNL nu l-au susținut pe Crin Antonescu. Așa cum am aflat că părți din PNL i-au făcut reclamă lui Călin Georgescu la alegerile precedente. Aflăm în toamnă că, de fapt, în vară, Crin Antonescu n-a fost susținut de PNL. Se reproșează între ei voturile: „L-am votat pe Ciucu cât l-ați votat și voi pe Crin Antonescu”.
Crin Antonescu iese din cursă și rămân Nicușor Dan și George Simion. Nicușor Dan ia 20% în primul tur. Elena Lasconi a avut puțin peste 19% în primul tur. Cam ăsta e bazinul USR/USB/#rezist. Să știm pe ce picioare stau bazinele mobilizabile la prezidențiale. La parlamentare, au luat 12%.
Mai observăm ceva în anul politic 2025: Diaspora, care mereu ne arată calea, votează majoritar cu Călin Georgescu și, în turul doi, cu George Simion.
Vine guvernul Bolojan. Marcel Ciolacu își dă demisia în mai, se extrage din ecuație. Elena Lasconi pleacă de la partid după ce ia 3%. Blocul Nicușor n-ar fi avut 23% dacă nu se diviza, cu tot cu Lasconi.
Vine premierul interimar Predoiu, asigură tranziția liniștită. Apoi vine Bolojan, care anunță trei-patru pachete: Ajustări, oprirea deficitului și creștere economică. Ajustările s-au făcut. Creșterea economică a rămas pe hârtie.
Măsuri reale de creștere economică nu există. Privatizările pe bursă, listările promise în acord cu Comisia Europeană, nu se fac. Scandalul Praid omoară subiectul. Companiile de stat nu sunt listate, nu se capitalizează, nu se dinamizează economia de piață. Practic, nimic din marile promisiuni nu se mai întâmplă.
Începe inevitabil tarantela cu sindicatele
Salarii, scandaluri, mitinguri în Piața Victoriei, lozinci bine cunoscute. Se strâng oameni pe tema „Turul 2 înapoi”, iar Călin Georgescu apare des la Poliție, unde semna controlul judiciar.
Între timp, premierul Bolojan preia mandatul modelul Ciucă–Ciolacu: conflicte cu PSD-ul, amenințări cu demisia din guvern sau cu scoaterea USR-iștilor din coaliție. USR-ul atacă pe ideea de greaua moștenire. Practic, business as usual în coaliția de guvernare din România.
Nicușor Dan încearcă să construiască punți către un electorat care nu l-a votat, dar care îi este profund ostil
Apar vizite la mănăstiri, biserici, plimbări la munte, poziționări pe legi cu tentă suveranistă și reluarea unor subiecte sensibile, inclusiv cele legate de extremism sau legionarism. Se contura o toamnă fierbinte, cu proteste sindicale, tensiuni, cu magistrați și o atenție mutată asupra justiției. Apare documentarul Recorder.
Discuțiile din spațiul public se duc spre referendumuri, criza de la Paltinu și suspiciuni privind scoaterea USR-ului din coaliția de guvernare. Au existat presiuni interne clare: fie se acceptă plecarea unor persoane, fie se rămâne cu dinții strânși, acceptând umilința politică: Cazul ministrului Mediului.
Scandalul din justiție ajunge în prim-plan. Reflectoarele se mută pe avocați, judecători și dispute pe persoane. Apar mitinguri gen OUG 13, mici ca volum, dar suficiente cât să seteze agenda publică. În tot acest timp, nu se mai discută despre reformă administrativă, despre privatizarea companiilor de stat sau despre lichidarea celor cu probleme. Nu se mai vorbește despre tăieri, de impozite sau despre o strategie coerentă în energie.
Avem deja o criză energetică, iar anul viitor vine un nou val de liberalizări: Gaz, metan și altele
Liberalizarea este împinsă în 2026, ceea ce riscă să ducă la explozia facturilor, în loc să fie făcută gradual până în 2027, când ar fi putut funcționa o producție internă mai solidă și o piață mai echilibrată.
Ajungem astfel la momentul actual: O coaliție fragilă și un președinte care oscilează între rolul de „președinte al tuturor românilor” și cel de „președinte al #rezist”. Inovează în zona constituțională și legislativă, într-un mod care amintește de epoca Băsescu. Aceste mișcări nu fac decât să accelereze fragmentarea și să slăbească stabilitatea sistemului politic.
Anul 2025 se încheie cu un interviu pus „în gură”, nu știm exact ce a vorbit Nicușor Dan, un fel reportaj–interviu stil Recorder, realizat de Politico. În orice caz nu a venit nicio dezmințire de la Nicușor Dan după interviul/reportaj Politico. „Moralitatea nu contează prea mult în noua lume a lui Trump”, ar fi zis Nicușor Dan. Asta se întâmplă după ce, JD Vance a anunțat că nu se mai acordă vize și nu se mai discută cu niciun politician care l-a înjurat pe Trump.
Anul politic 2025 se va încheia pe 28 decembrie când vom vedea ce va spune Curtea Constituțională. Atunci vom avea o decizie în legătură cu noul proiect al Guvernului Bolojan privind reforma pensiilor magistraților.