"Astăzi (n.r. - vineri 22 septembrie), Augustin Buzura împlinește 79 de ani. Știu, au trecut mai bine de două luni de la dispariția sa pământească, dar tot nu pot să vorbesc despre el la trecut. Și nu voi putea vreodată.
Sunt oameni pe care îi întâlnești zilnic fără a le descoperi noima în viața ta. Și sunt oameni, puțini, dar minunați, care te însoțesc și se prelungesc în gândurile și în amintirea ta și după ce ei nu mai sunt fizic. Acești oameni nu mor niciodată. Rămân, desigur, cărțile sale.
"Fețele tăcerii" mi-au spus despre crimele stalinismului ceea ce manualele de istorie falsificată din epocă ascundeau, după cum din "Orgolii" am făcut cunoștință cu mecanismele delațiunii, iar din "Refugii" și "Drumul cenușii" am aflat despre mișcările muncitorești din Valea Jiului, din 1977, și mai ales despre reprimarea acestora de către garda pretoriană a partidului care pretindea a-i reprezenta pe muncitori.
[citeste si]
Depersonalizarea oamenilor de toate meseriile și de toate condițiile morale și intelectuale, creează în cărțile lui Augustin Buzura o societate de simulacre, de fantoșe umane, trăind o viață la comandă, în care valoarea dominantă este obediența, iar sentimentul general este frica. Frica a fost, începând cu "Absenții", tema esențială a marelui moralist care este Augustin Buzura. Ne-a spus un lucru esențial: pe frică nu poți construi nimic. Din frică nu se poate întrupa un viitor. Numai că toate astea se petrec sub ochii noștri: am ajuns să trăim între ură și frică. Pentru că nu ne-am înțeles trecutul", a spus Ionuț Vulpescu.
Fostul ministru al Culturii a povestit că astăzi îi lipsește omul Augustin Buzura și ale sale sfaturi.
"Deasupra cărților stă însă Omul. Pe care Dumnezeu a făcut să îl întâlnesc și să îl cunosc îndeaproape, preț de cincisprezece ani. Mie omul îmi lipsește în mod esențial. Îmi lipsește fraza lui grea ca un aforism sau ca o sentință. Optimismul clădit pe multe scepticisme. Luciditatea crudă. Sfaturile, ideile, experiența mereu trăită, altruismul care nu aștepta niciodată nimic înapoi. Familiaritatea, puterea care e mereu în tine. Pentru cei apropiați, Buzura a fost un duhovnic fără epitrahil. Nu s-au schimbat prea multe între timp. Recviemul său pentru nebuni și bestii e mai actual ca oricând. Au trecut deja două luni și dorul unor noi și noi întâlniri va crește. Mă gândesc că Raportul său asupra singurătății era, de fapt, despre noi. Augustin Buzura mi-a făcut mult bine în viață. Binele acela esențial și definitiv al marilor întâlniri pe care nu ai voie să le trădezi niciodată. Și sper că de acolo, de Sus, să îmi ierte limitele și să continue să mă încurajeze așa cum a făcut-o de atâtea și atâtea ori", a mai zis Ionuț Vulpescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
